Etichete
Suprarealismul este termenul care denumește curentul artistic și literar de avangardă, care proclamă o totală libertate de expresie, întemeiat de André Breton (1896 – 1966) și dezvoltat mai ales în deceniile trei și cinci ale secolului trecut (cu aspecte și prelungiri ulterioare).
În 1924, André Breton publică primul său „Manifest al suprarealismului” în care, fixând net anume repere ale mișcării – antitradiționalism, protest antiacademic, explorarea subconștientului, deplină libertate de expresie, înlăturarea activității de premeditare a spiritului în actul creației artistice etc. – o definește astfel: “Automatism psihic prin care își propune să exprime, fie verbal, fie în scris, fie în orice alt chip, funcționarea reală a gândirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune, în afara oricărei preocupări estetice sau morale”.
Suprarealismul susține că adevărul și arta se află „în realitatea superioară a anumitor forme de asociație”, bazate pe atotputernicia visului, pe „jocul dezinteresat al gândirii” eliberate de constrângeri. Cel mai important surealist roman a fost fara indoiala Victor Brauner (1903-1966).
În 1925, Picasso participă cu tabloul “Trei dansatoare” la prima expoziție suprarealistă din Paris. Picasso nu este însă un artist suprarealist în sens propriu și nu a făcut parte din cercul parizian din jurul lui André Breton. Totuși este uneori considerat ca suprarealist, prin faptul că opera sa nu reflectă o realitate vizibilă, ci redă o reprezentare interioară. În acest timp Picasso pictează un ciclu dedicat luptelor cu tauri (Moartea toreadorului, 1933) și preia mitul antic al Minotaurului.
În 1935 se desparte de Olga Koklova. O cunoaște pe Dora Maar, pictoriță și fotografă, care avea mulți prieteni în cercul suprarealiștilor. În noua lui dragoste pictorul găsește o corespondență intelectuală care până atunci îi lipsise. Nu o va părăsi totuși pe Marie-Thérèse și își împarte viața între cele două amante.
După izbucnirea războiului civil din Spania, Picasso se pronunță de partea guvenului republican. În iulie 1937, are loc la Paris „Expoziția Mondială„. Tabloul lui Picasso, “Guernica”, expus în pavilionul spaniol, este dedicat orașului basc Guernica, bombardat de aviația germană. Această operă marchează începutul angajării politice a artistului, care va culmina cu înscrierea în Partidul Comunist Francez (1944). În timpul ocupației germane a Parisului, atelierul lui Picasso din Rue des Grands Augustins devine un punct de întâlnire al artiștilor și literaților, ca Jean-Paul Sartre, Raymond Queneau.
In anul 1946, Picasso o părăsește pe Dora Maar. El începuse de fapt o relație cu tânăra pictoriță Françoise Gilot, pe care o cunoscuse cu trei ani mai înainte. Se mută împreună în sudul Franței.
Începând din anul 1948 vor locui la Vallauris, unde Picasso se consacră sculpturii, ceramicii și litografiei. În anul 1949 se naște fiica lor, Paloma, al cărei nume amintește de celebrul „porumbel al păcii” de pe afișul Congresului Mondial al Păcii. Anul 1953 debutează cu despărțirea de Françoise și retragerea din partidul comunist și se încheie cu o nouă poveste de dragoste cu Jacqueline Roque. Jacqueline are 26 de ani, se vor căsători în 1961.
În 1963 se deschide la Barcelona „Muzeul Picasso„, care va cuprinde mai târziu cea mai mare parte din operele sale. Pablo Picasso moare la 8 aprilie 1973 la Mougins, în apropiere de Cannes, la vârsta de 91 ani.
Bibliografie, note si citate:
Berger, John . The success and failure of Picasso. Pantheon Books. 1989.
FitzGerald, Michael C. Making modernism: Picasso and the creation of the market for twentieth-century art. Berkeley: University of California Press. 1996
Pascale Le Thorel-Daviot, Picasso: portret în timp, București, Institutul Cultural Român, 2006
Mircea Deac, Femeile și operele lui Picasso, București, Editura Gramar, 1997
Encyclopedia Britannica si Wikicommons (Ro, Fr)