Pablo Picasso (pe numele intreg Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso Lopez) s-a născut în 1881 la Malaga, ca fiu al lui José Ruiz Blasco – pictor și profesor la Școala de Arte Frumoase din Malaga. Talentul lui Pablito se evidențiază încă din copilărie; ca adolescent îi uimește pe profesorii de la Institutul de Arte Frumoase din La Coruna, deși el suportă cu greu rigoarea tradiției și educația academică. În anul 1895 familia se mută la Barcelona. Tatăl său îi dăruiește pensulele sale, gest prin care îi recunoaște talentul.
Tânărul Picasso își continuă studiile la Școala de Arte Frumoase din Barcelona (1896) și la Academia de Pictură din Madrid (1897-1898). În anul 1900, Pablo, în vârstă de nouăsprezece ani, își expune pentru prima dată lucrările în „La patru pisici” din Barcelona, unde se aduna avangarda artistică și intelectuală din capitala Cataluniei. Din 1901, începe să-și semneze lucrările cu numele mamei sale, considerand că Picasso „sună foarte bine”. Următorii ani și-i petrece călătorind între Spania și Franța. La Paris este influențat de operele lui Auguste Renoir și Claude Monet. Expune câteva tablouri la galeria lui Ambroise Vollard, unde il cunoaște pe pictorul Max Jacob, de care îl va lega o prietenie de lungă durată.
Perioadele albastră și roz. În 1904, Picasso se hotărăște să se stabilească definitiv la Paris, într-o casă veche, cunoscută sub numele de Bateau Lavoir, unde locuiesc studenți, pictori, sculptori și actori. Pictează la început tablouri triste, în tonuri albastre reci – perioadă albastră -, ce exprimă singurătatea, suferința și sărăcia, reflectând o dispoziție destul de trista. Este perioada cand o va cunoaște pe Fernande Olivier, o tânără brunetă și elegantă, de care se îndrăgostește și cu care va locui.
Dupa intalnirea cu Fernande Olivier, picturile lui Picasso devin mai colorate, in nuante deschise si optimiste – perioada roz. Fascinat de universul circului cu acrobați și clovni, merge adeseori la un circ din apropiere, unde își găsește motive pentru tablourile sale. Vara anului 1905 o petrece într-un sat din Pirinei împreună cu Fernande. Lucrează acolo la tablourile care vor marca începutul „perioadei primitive” în creația lui. Picasso se îndepărtează de modul clasic, figurativ, de prezentare a chipului omenesc, îl interesesează sculptura iberică dinaintea dominației romane, renunță la modele și pictează exclusiv din imaginație. Urmeaza inca doua postari despre Picasso.
Bibliografie, note si citate:
Berger, John . The success and failure of Picasso. Pantheon Books. 1989.
FitzGerald, Michael C. Making modernism: Picasso and the creation of the market for twentieth-century art. Berkeley: University of California Press. 1996
Pascale Le Thorel-Daviot, Picasso: portret în timp, București, Institutul Cultural Român, 2006
Encyclopedia Britannica si Wikicommons (Ro, Eng, Fr)