Etichete
Istoricii de artă au impartit cubismul in trei etape distincte: (1) faza incipienta (pre-cubismul) intre 1895 – 1910; (2) faza analitică intre 1910 – 1913 si (3) faza sintetica, care a durat cam 10 ani.
Prima fază, cea incipienta, se află sub puternica influență a lui Cézanne și celebrei lui recomandări de a „reda natura prin intermediul cilindrului, sferei și conului”. Braque și Picasso, care pictau în această perioadă personaje, peisaje și naturi moarte, aspiră să reducă motivele la forme geometrice fundamentale.
A doua faza, cea analitică, arata incercarile artistului de a descompune obiectul reprezentat într-o mulțime de suprafețe mici, geometrizate. Gama cromatică devine neobișnuit de sumară, bazându-se în principal pe tonuri de cafeniu și cenușiu. Braque realizează in aceasta perioadă construcții din hârtie; va lipi pe desen fâșii de hârtie decupate dintr-o bandă care imită lemnul, realizând astfel primele colaje.
Odată cu adoptarea tehnicii colajelor, pe care și Picasso va începe să o folosească, artiștii intră în ultima fază a cubismului – cea sintetică. Noua tehnică readuce culoarea în operele cubiștilor, permițând totodată restabilirea contactului cu realitatea grație asocierii unor motive care pot fi recunoscute foarte usor.
Compozițiile perioadei sintetice sunt total eliberate de ceea ce mai rămăsese încă din iluzia planului profund din lucrările analitice – ceea ce este prezentat va apărea de acum încolo exclusiv în forme plate. Obiectele sunt din nou unificate, dar nu sunt totuși forme copiate după natură, ci semne simplificate, care trebuiau să dezvăluie cele mai esențiale trăsături ale lor, sinteza obiectelor prezentate.
Sticla, de pildă, este sugerată cu ajutorul unor tăieturi verticale și orizontale, prima indicând forma profilului ei, cea de a doua, volumul. În timpul perioadei sintetice, pictorul Juan Gris, care s-a alăturat târziu cubismului, devine al treilea participant la acest dialog.
Cubismul va avea consecințe durabile, inițiind toate mișcările importante în arta modernă europeană și americană. Fără cubism nu ne putem imagina colajele lui Max Ernst, operele suprarealiste ale lui Joan Miró, sau ceea ce numim astazi arta pop si de fapt – întreaga artă abstractă.
Bibliografie, note si citate:
John Golding: Cubism. A History and an Analysis. Londra 1968
Dan Grigorescu. Cubismul. București 1972
Douglas Cooper. The Cubist Epoch, Phaidon Press Limited 1970
Richardson, John. A Life Of Picasso, The Cubist Rebel 1907-1916. New York 1991.
WikiCommons (Ro, Eng, Fr)