Etichete
Italia, Le Stanze di Raffaello, Rafael-Raffaello Santi-Sanzio, Renasterea, Roma, Stanza della Segnatura, Vatican
Desi numai una dintre frescele camerelor lui Rafael este Camera Semnaturii (Stanza della Segnatura), se obisnuieste sa fie numit tot complexul cu acest nume, alternativa denumirii fiind in unele albume sau carti din istoria artei “Camerele lui Rafael” (Le Stanze di Raffaello).
Asa cum am mentionat in prima postare, Stanza della Segnatura sunt frescele picatate de Rafel in camerele papale din Vatican, cunoscute ulterior sub numele de Le Stanze di Raffaello. Aici ia naştere una din cele mai importante creaţii ale sale – Şcoala ateniană.
La cererea personală a papei, Iuliu al II-lea, si dupa moartea acestuia, a noului papa Leon al X-lea, frescele din Stanza della Segnatura abordează temele: Adevărul, Bunătatea şi Frumuseţea. În scena înfăţişând Parnasul, Rafael identifică Frumuseţea cu muzica şi poezia. Bunătatea este exprimată de virtuţile fundamentale, iar Adevărul, legat de noţiunea raţiunii, este reprezentat de grupul filozofilor din Atena antică.
Şcoala din Atena este o alegorie a filozofiei. În centrul tabloului apare Platon, ţinând într-o mână dialogul „Timaios”, iar cu cealaltă mână arătând spre cer – lumea ideilor desăvârşite; alături de el, Aristotel ţine în mâna stângă „Etica”, iar cu dreapta arată spre pământ.
Aceste gesturi pot fi interpretate drept contrare: idealismul primului este opusul doctrinei filozofice a naturii pe care o afirmă celălalt. Tavanul cu casete al clădirii aminteşte de noua Basilică Sfântul Petru, pe care Bramante tocmai o construieşte si continuata pe timpul lui Leon al X-lea, care ii va da mana libera lui Rafael.
Pentru vizitatorul acestor apartamente papale, aflate astazi in spatiul public al Vaticanului, mentionez de la est la vest – prima fresca este Sala di Costantino („Sala lui Constantin”), Stanza di Eliodoro (” Camera lui Eliodor”), Stanza della Segnatura („Camera semnaturii”) si Stanza dell’Incendio del Borgo („Camera incendiului Borgo”).
Dupa moartea lui Iulius, in 1513, numai doua dintre marile fresce au fost terminate. Papa Leon al X-a continua chiar si dupa moartea lui Rafael in 1520 lucrarile incepute de acesta. Continuatorii au fost toti elevii si asistentii lui – Gianfrancesco Penni, Giulio Romano si Raffaellino del Colle.
Bibliografie, note si citate
Roger Jones and Nicholas Penny, Raphael, New Haven, 1983, pp.113, 118-121;
Ingrid D. Rowland, „The Vatican Stanze,” in The Cambridge Companion to Raphael, ed. Marcia B. Hall, Cambridge, 2005
Wikicommons