La mijlocul secolului al XV-lea, Bruges era unul dintre cele mai mari centre comerciale din apusul Europei. Oraşul era un important loc de întâlnire al negustorilor veniţi din toate ţările continentului. Membrii familiilor înstărite din Bruges doreau sa-şi “eternizeze” chipul, multi au si reusit, comandându-şi portretele la marii pictori ai vremii. Memling nu numai că pictează foarte multe portrete (s-au păstrat cca 36 de lucrări), dar o face în mod superb, deschizând drumul către un gen cu totul nou in aceasta regiune a Europei.
Printre clienţii lui Memling au fost mulţi italieni, ca Tommaso Portinari, director al filialei din Bruges a băncii familiei Medici din Florenţa. Aceştia au adus din Italia numeroase tablouri şi au jucat un rol important în stabilirea relaţiilor dintre pictura flamandă şi cea italiană. Desăvârşindu-şi arta portretistică, Memling a studiat şi operele picturale ale maeştrilor italieni. Influenţa reciprocă este uşor de observat, fiind suficient să se compare Portretul unui bărbat al lui Memling cu Tânărul cu medalie al lui Botticelli.
Primele portrete ale lui Memling au fost apropiate de cele ale lui Rogier van der Weyden şi Jan van Eyck, dar Memling evoluează repede şi este primul flamand care zugrăveşte personajul pe fondul unui peisaj. Utilizând peisajul ca fundal pentru portret, peisajul duce la extinderea spaţiului, ceea ce conferă profunzime compoziţiei. Se poate observa la Memling şi tendinţa de a mări chipul, iar unghiul de vedere este uşor orientat de jos în sus, asigurând astfel modelelor sale o alură statuară. Aceste soluţii originale în arta portretisticii fac operele lui Memling uşor de recunoscut, iar artistul este clasificat între cei mai mari portretişti ai secolului al XV-lea.
Situaţia financiara a artistului este una de excepţie, el face parte dintre cei mai bogaţi două sute de cetăţeni ai oraşului. Pentru atelierul său spaţios angajează calfe şi servitori, are elevi cărora li se asigură întreţinere şi cazare. Hans Memling moare la 11 august 1494 si este înmormântat în cimitirul bisericii Saint-Gilles din Bruges.
Bibliografie, note si citate:
Dirk de Vos: Flämische Meister, DuMont, Köln 2002
Borchert, Till-Holger (ed.). Memling’s Portraits. 2005, Thames & Hudson.
Britanica si Wiki-commons