Frank Lloyd Wright-2 / Arhitectură organică

Etichete

Arhitectura, Frank Lloyd Wright, PoliteiaWorld

Arhitectură organică este un termen care caracterizeaza  o interpretare filozofica  si o modalitate concretă a arhitecturii de a construi clădiri prin promovarea armoniei dintre habitatul uman si natură, care se realizează prin proiectarea clădirilor, interioarelor si a tuturor anexelor într-un asemenea mod încât proiectul uman sa devina  armonios integrat in mediului inconjurator, devenind o parte integrală a a peisajului.

Continuarea pe portalul PoliteiaWorld

Anunțuri

Frank Lloyd Wright-1 / Usonia şi casa de preerie

Etichete

Arhitectura, Frank Lloyd Wright, PoliteiaWorld

Frank Lloyd Wright (nascut Frank Lincoln Wright, 1867 -1959) a fost un arhitect american, designer de interior, scriitor si educator, care a proiectat mai mult de 1.000 de structuri si a completat 500 de lucrări. Wright a crezut in proiectarea structurilor care au fost în armonie cu umanitatea si mediul in care traieste omul, conform unei filozofii numită arhitectura organică. Această filozofie a fost cel mai bine exemplificată prin una din lucrarile lui celebre – “Fallingwater” (1935), cunoscuta  si ca  „cel mai bun exponent al tuturor timpurilor al arhitecturii americane.”  Wright a fost un lider al miscării si al scolii de arhitectură Prairie si a  dezvoltat conceptul de casă Usoniana, o viziune unică pentru planificarea urbană în Statele Unite ale Americii.

Continuarea pe portalul PoliteiaWorld

Antoni Gaudí – 2

Etichete

Antoni Gaudí, Arhitectura, PoliteiaWorld

Expozitia Mondiala din 1888 a fost unul dintre evenimentele majore ale epocii în Barcelona si a reprezentat un punct cheie în istoria miscarii moderniste catalane. Arhitectii catalani au expus  cele mai bune lucrări ale lor,  Gaudi prezentand  clădirea proiectata pentru Trasatlántica Compañía (Compania Transatlantica). Dupa aceasta expozitie, Gaudi a primit proiectul de reconstructie  a Primariei din Barcelona, dar acest proiect nu a fost în cele din urmă realizat.

Eng The 1888 World Fair was one of the era’s major events in Barcelona and represented a key point in the history of the Modernisme movement. Leading architects displayed their best works, including Gaudí, who showcased the building he had designed for the Compañía Trasatlántica (Transatlantic Company). Consequently he received a commission to restructure the Saló de Cent of the Barcelona City Council, but this project was ultimately not carried out.

Continuarea pe portalul PoliteiaWorld

Antoni Gaudí – 1

Etichete

Antoni Gaudí, Arhitectura, Art Deco, Modernista, Spania

Antoni Gaudí, numele de nastere, Antoni Placid Gaudí i Cornet (1852 –1926) a fost un arhitect spaniol, de origine catalana, faimos atât pentru stilul său unic, cât si pentru proiectele sale extrem de originale, uneori mult prea avangarde pentru timpul sau. Desi a fost catalogat alături de stilul Art Nouveau, Gaudí a creat un întreg stil original. O mare parte din lucrarile lui Gaudí au fost marcate de marele pasiuni din viata lui: arhitectura, natura, religia.

Le Corbusier / 2

Etichete

Arhitectura, Le Corbusier

Pentru un  timp  oficialii francezi au încercat sa se preocupe de mizeria din mahalale Parisului. Le Corbusier a căutat modalităti eficiente de a crea facilitati de spatiu locativ pentru un număr mare de oameni ca răspuns la criza locuintelor urbane. El credea că formele arhitecturale  noi si  moderne ar putea oferi o solutie nouă de organizare, care poate contribui la ridicarea calitatii vietii pentru clasele de jos ale societatii. Constructiile  sale Immeubles (1922) au reprezentat un astfel de proiect care a solicitat blocuri mari, formate din  apartamente individuale, puse unul peste altul, cu planuri care includeau un living, dormitor si bucătărie, precum si o terasă cu grădină.

Le Corbusier / 1

Etichete

Arhitectura, Le Corbusier

Charles-Edouard Jeanneret, cunoscut sub numele de Le Corbusier (1887 – 1965), a fost  arhitect, designer, urbanist si scriitor, renumit ca unul dintre pionierii a ceea ce numim astazi arhitectura moderna. El s-a născut în Elvetia si a devenit cetătean francez în 1930. Cariera de cinci decenii contine o opera substantiala, care include clădiri construite de el  în toată Europa, India si America.

Eng. Charles-Édouard Jeanneret, better known as Le Corbusier (1887 – 1965), was an architect, designer, urbanist, and writer, famous for being one of the pioneers of what is now called modern architecture. He was born in Switzerland and became a French citizen in 1930. His career spanned five decades, with his buildings constructed throughout Europe, India and America.

Arhitectură medievală Europeană – stilul gotic / 2

Etichete

Arhitectura, Europa medievala - Arhitectura, Gotic, Stil Gotic

Conform unei teorii, intensificarea contactelor militare şi culturale cu lumea musulmană, inclusiv  cucerirea normanda  a Siciliei islamice în 1090, cruciadele care au început în 1096 şi prezenţa islamică în Spania au adus cunoştinţele necesare pentru construirea arcadelor ascuţite în Europa medievală.  Conform unei alte teorii, se crede că arcada (arcurile) ascuţita a evoluat în mod natural în Europa de Vest, ca o soluţie structurală la o problemă pur tehnică, concomitent cu introducerea şi utilizarea timpurie ca o caracteristică stilistica în construirea bisericilor in  Anglia si Franta.

Arhitectură medievală Europeană – stilul gotic / 1

Etichete

Arhitectura, Europa medievala - Arhitectura, Gotic, Stil Gotic

Arhitectura gotică reprezintă stilul arhitectural medieval European începând cu secolul al XII-lea si încheind la inceputul secolului al XV-lea. Stilul este prezent din Romania (Transilvania) in Est si pana in Portugalia in Vest, din Norvegia in Nord si pana in Sicilia in Sud. Stilul Gotic a  fost precedat de arhitectura romanică si a fost succedat de arhitectura renascentistă, odată cu Renasterea italiana.

Arhitectură medievală Europeană – stilul romanic / 2

Etichete

Arhitectura, Arta Religioasa, Europa medievala - Arhitectura, Stilul Romanic

Arhitectura romanică este dominată de programul religios crestin. Stilul romanic a păstrat formele de traditie romană, în care a integrat elemente carolingiene si bizantine. Bisericile romanice sunt de tip bazilical (cel mai adesea cu trei nave), caracteristice fiind zidurile masive, absidele semicirculare, deschiderile în general mici si ancadramentele cu arc semicircular. Cea mai mare parte a lucrărilor de sculptură si arhitectură realizate în această perioadă medievală timpurie au fost executate în stilul mostenit din Roma antică. Stilul romanic in Anglia este menţionat în mod tradiţional ca arhitectură normandă.

Mijloc de secol – “Bauhaus” / 2

Etichete

Arhitectura, Bauhaus, Germania, Gropius

Walter Adolph Gropius (1883-1969)   s-a nascut în Berlin, ca cel de-al treilea fiu al lui Walter Gropius, specialist în arhitectură şi construcţii, angajat la stat. La fel ca tatăl său, Walter Gropius a fost arhitect. Clădirile concepute de el foloseau materiale foarte moderne pentru vremea respectivă: beton, beton armat, structuri de oţel şi cărămizi de sticlă. Nu întâmplător lucrările sale arhitecturale sunt comparate frecvent cu artefacte vizuale, adesea cu picturi abstracte. În 1919 Gropius a fondat Bauhaus, ceea ce desemnează atât Staatliches Bauhaus, o şcoală de artă, design şi arhitectură din Germania, activă între 1919-1933, cât şi un curent artistic foarte influent în arhitectura, artele plastice, designul, mobilierul şi decorările interioare ale secolului 20. Ambele sensuri ale termenului Bauhaus sunt strâns legate de Walter Gropius.

Bauhaus “Perioada Weimar”  (1919 – 1925) – Viziunea programatică a lui Walter Gropius era ca să creeze spaţii ambientale funcţionale, ieftine, practice şi reproductibile cu ajutorul producţiei de masă, fiind în acest fel accesibile absolut fiecăruia. Strâns legate de cele de mai sus, Gropius dorea ca artefactele să constituie un alt grup de produse, de data aceasta relativ accesibile material, dar care să se încadreze armonios în spaţiile ambientale construite cu ajutorul producţiei de masă.

Corespunzând viziunii sale artistice şi a felului în care Staatsliches Bauhaus fusese gândită şi concepută iniţial, Walter Gropius a dorit (şi a realizat, de altfel, în bună parte) ca instituţia Bauhaus să fie locul în care artiştii, arhitecţii, inginerii, proiectanţii şi constructorii se găsesc, crează şi lucrează împreună realizând orice produs final ambiental, de la clădirea propriu-zisă până la acea combinaţie unică de decoraţiuni interioare şi artefacte care s-ar potrivi numai unui client anume.

Bauhaus “Perioada Dessau” 1925 – 1932 – La Dessau, după planurile arhitectului Walter Gropius, se ridică şi clădirea atât de cunoscută, devenită emblemă a mişcării sub numele de „Clădirea Bauhaus din Dessau”, care a devenit sediul şcolii pentru perioada următoare, 1925 – 1932, cea mai complexă şi înfloritoare din întreaga sa istorie.

Spre exemplu, în 1927, stilul Bauhaus precum si cei mai faimoşi promotori ai săi au influenţat semnificativ expoziţia „Die Wohnung” („Locuinţa”), organizată de Deutscher Werkbund în Stuttgart (vezi imaginea in prima postare). Unul din punctele de maximă atracţie a fost un complex de locuinţe experimental, Weissenhof Siedlung, care a fost atunci şi apoi a continuat să fie de-a lungul timpului unul din locurile în care mulţi ar fi dorit să locuiască.

După mutarea întregii pleiade Bauhaus la Dessau, un grup de profesori şi colaboratori de-ai lor, mai conservatori şi mai dornici de a executa ceea ce guvernul conservator al Republicii încerca să le impună, au rămas la Weimar, înfiinţând o şcoală de design industrial, cunoscută ulterior sub numele de „Universitatea Tehnică de Arhitectură şi Inginerie Civilă”, care şi-a schimbat numele în 1996 în Universitatea-Bauhaus Weimar.

Bauhaus “Perioada Berlin” 1932 – 1933 – Walter Gropius a fost urmat la conducerea Bauhaus de Hannes Meyer, care la rândul său a predat conducerea lui Ludwig Mies van der Rohe. Simultan, din diverse motive, printre care tensiunile interne din mişcarea târzie Bauhaus au fost esenţiale, şcoala se mută la Berlin, perioadă ce coincide şi cu preluarea conducerii de către van der Rohe.

Ascensiunea nazismului înspre controlul total al puterii în Germania începutului anilor 1930 a afectat fatal Bauhaus, ca şi multe alte intreprinderi intelectuale şi artistice. Datorită creşterii continue a presiunii politice, Staatsliches Bauhaus este în final închisă, în 1933, la ordinele specifice ale regimului nazist.

De fapt, atât Partidul nazist cât şi alte grupuri politice fasciste se opuseseră continuu mişcării Bauhaus de-a lungul anilor 1920, văzând-o sau doar pretextănd că o văd ca „un cuib de comunişti”, în special datorită artiştilor originari din Rusia. Unii dintre arhitecţii ce contribuiseră la arhitectura complexului Weissenhof au găsit ulterior refugiu în Rusia si Occident, fapt care a agravat contradicţia şi a întărit radicalismul autorităţilor naziste, după preluarea puterii de către Adolf Hitler. Astfel, scriitori nazişti propagandişti, aşa cum au fost Wilhelm Frick şi Alfred Rosenberg, au numit şcola Bauhaus „ne-germană” şi au criticat cu asprime stilul şi realizările sale de orice factură. Ba chiar mai mult, au categorisit mişcarea Bauhaus, alături de alte mişcări artistice moderniste, ca fiind reprezentate tipice ale artei degenerate şi deci total opuse direcţiei naţional-socialismului şi aspiraţilor celui de-al Treilea Reich „milenar” şi „rasei ariene.”

Bibliografie, note si citate:

The New Architecture and the Bauhaus, Walter Gropius, 1955.
The Scope of Total Architecture, Walter Gropius, 1956.
From Bauhaus to Our House, Tom Wolfe, 1981.