Etichete

, , ,

Sala Oglinzilor (Galerie des Glaces) este galeria centrală a Palatului de la Versailles si este recunoscuta ca fiind una dintre camerele cele mai renumite din lume. Sala este principală caracteristică şi cea mai remarcabilă in a treia campanie de constructii a cladirilor Palatului de la Versailles (1678-1684) de catre regele Ludovic al XIV-lea.

Eng. The Hall of Mirrors (Galerie des Glaces) is the central gallery of the Palace of Versailles and is renowned as being one of the most famous rooms in the world. As the principal and most remarkable feature of King Louis XIV of France’s third building campaign of the Palace of Versailles (1678–1684).


Construcţia Salii Oglinzilor a început în anul 1678 . Pentru a construi Sala Oglinzilor, precum şi Sala Razboiului (Salon de la Guerre) şi Sala Pacii (Salon de la Paix), sali  care conecteaza marele apartament al regelui  cu marele apartament al reginei, arhitectul Jules Hardouin-Mansart s-a folosit  de trei camere din fiecare apartament, precum si de terasa care separa cele două apartamente.


Eng. Construction of the Hall of Mirrors began in 1678.  To provide for the Hall of Mirrors as well as the salon de la guerre and the salon de la paix, which connect the grand appartement du roi with the grand appartement de la reine, architect Jules Hardouin-Mansart appropriated three rooms from each apartment as well as the terrace that separated the two apartments.


Caracteristica principală a acestei faimoase sali sunt cele şaptesprezece arcade îmbrăcate  cu oglinzi, care reflectă cele şaptesprezece ferestre cu vedere la grădini ale Palatului de la Versailles. Fiecare arc conţine douăzeci şi una de oglinzi dintr-un total  de 357, folosite în decorarea Salii Oglinzilor.


Eng. The principal feature of this famous hall is the seventeen mirror-clad arches that reflect the seventeen arcaded windows that overlook the gardens. Each arch contains twenty-one mirrors with a total complement of 357 used in the decoration of the galerie des glaces.


Dimensiunile Salii Oglinzilor  sunt de 73 m × 10.5 × 12.3, sala fiind flancata de Salonul de la Guerre (nord) şi Salonul de la Paix (sud). Constructia Galeriei şi cele două saloane a continuat până în 1684, moment în care a fost pusa în folosinţă pentru funcţiile administrative şi de stat. Decorul plafonului este dedicat politicilor diplomatice şi victoriilor militare ale lui Ludovic al XIV-lea. Panoul central al plafonului, “Le Roi gouverne par lui-meme” (regele guverneaza prin el insusi), face referire la genul peresonal al domniei lui Ludovic XIV în 1661.


Eng. The Hall of Mirrors’ dimensions are 73.0 m × 10.5 m × 12.3 m (239.5 ft × 34.4 ft × 40.4 ft) and is flanked by the salon de la guerre (north) and the salon de la paix (south). Construction on the galerie and its two salons continued until 1684, at which time it was pressed into use for court and state functions. The ceiling decoration is dedicated to the political policies and military victories of Louis XIV. The central panel of the ceiling, Le roi gouverne par lui-même (The king governs alone) alludes to the establishment of the personal reign of Louis XIV in 1661.


In secolul al XIX-lea, la încheierea războiului franco-prusac, regele Prusiei, Wilhelm I, a fost declarat Împăratul Germaniei – stabilindu-se astfel Imperiul German (al doilea) la data de  18 ianuarie 1871, în aceasta Sala a Oglinzilor, de catre Bismarck. Acest lucru a fost văzut ca o victorie cu un simbolism important pentru germani şi o insultă jignitoare pentru francezii învinsi. Prim-ministrul francez Clemenceau a ales Sala Oglinzilor pentru a semna Tratatul de la Versailles, care a pus capăt Primului Război Mondial la data de 28 iunie 1919, raspunzand afrontului german cu o jumatate de secol inainte.


Eng. In the 19th century, at the conclusion of the Franco-Prussian War, the Prussian king, William I, was declared German emperor — thus establishing the (second) German Empire — on 18 January 1871 in the Hall of Mirrors by Bismarck and the victorious German princes and lords. This was seen as a victory with heavy symbolism for the Germans and a stinging insult for the defeated French.French Prime Minister Clemenceau chose the Hall of Mirrors to sign the Treaty of Versailles that ended World War I on 28 June 1919.


Bibliografie, note si citate:

Bluche, François . Dictionnaire du Grand Siècle. Paris: Arthème Fayard  1991.
Marie, Alfred and Jeanne . Mansart à Versailles. Paris: Editions Jacques Freal  1972.
Solnon, Jean-François. Versailles. Paris: Éditions du Rocher 1997
Wikicommons (Eng, Fr)