Etichete

, ,

Cele mai vechi descrieri şi ilustraţii despre grădinile persane provin de la călători care au ajuns din occidentul European, Asiatic sau African. Una  din primele descrieri dateaza din secolul al XIV-lea  si apartine celebrului calator berber (marocan) Ibn Battuta, care efectuează călătorii prin Europa, Africa, India, Asia centrală si scrie o relatare celebra numita “Călătorie” (Rihla). Doi calatori europeni ajung in Persia si descriu la randul lor minunatiile vazute –  Ruy Gonzáles de Clavijo (ambasadorul lui Henric al-III-lea de Castilia la curtea lui Timur), în secolul al XV-lea şi Engelbert Kaempfer (botanic si medic care a calatorit in Asia ajungand pana in Japonia) în secolul al XVII-lea. Battuta şi Clavijo fac doar referiri apreciative depre  grădinile persane fara a oferi prea multe  detalii. Kaempfer, fiind botanic, a făcut desene extrem de exacte transformandu-le în gravuri detaliate, după întoarcerea sa în Europa.

Eng. The oldest representational descriptions of Persian gardens come from travelers who reached Iran from the west. These accounts include Ibn Battuta in the fourteenth century, Ruy Gonzáles de Clavijo in the fifteenth century and Engelbert Kaempfer in the seventeenth century. Battuta and Clavijo make only passing references to gardens and do not describe their design. Kaempfer made careful drawings and converted them into detailed engravings after his return to Europe.

Stilurile gradinilor persane clasice se pot grupa in felul urmator:

Hayat – acest gen descrie si gradini publice (formale), dar si gradini particulare. Acest gen de gradina este prototipul clasic persan, funcţia principala este estetica asa cum au perceput-o ei. Structura grădinii este deosebit de importanta si include arcade care impodobesc partile construite ale gradinii,  piscine (care sunt chiar folosite la scaldat). Cararile sunt acoperite de pietriş si  relevate cu borduri de piatra. Vegetatia este de obicei foarte simpla – cum ar fi o linie de copaci care umbresc si arbusti care sublineaza straturile florale. Gradinile particulare ofera o piscina centrala, vegetatia este mai saraca, dar prezenta cu arbusti si straturi florale. Problema principala fiind bineinteles apa.

 Chahar Bagh (Charbagh) – de obicei si acest tip de grădini pot fi private, apartinand oamenilor cu dare de mana sau formale ale imparatului, guvernatorului sau inaltilor demnitari. Structura de bază este formata din patru parti separate de canale de apa. În mod tradiţional, astfel de grădini erau locurile de primire a oaspetilor de seama sau organizare a unor festivitati. Aceste  grădini abundau in verdeaţă, cu plante dispuse  în jurul periferiei,  cand in centru se afla o piscină şi o structura in care se putea lua masa la umbra.

Bagh (simplu, grădină) – o gradina particulara subliniază aspectul natural şi verde, construita langa o rezidenta particulara. Bineinteles, canalele cu apa sunt mult mai  mai puţine si mai stramte decât în gradinile formale şi sunt în mare măsură funcţionale – umiditate si racoare intr-o zona arida si calduroasa. Funcţia principală a acestor gradini este ca si la noi,  relaxare familială.

Eng. Gardens are not limited to a particular style, but often integrate different styles, or have areas with different functions and styles, as folows:

Hayat, it is a classical Persian layout with heavy emphasis on aesthetics over function. Man-made structures in the garden are particularly important, with arches and pools (which may be used to bathe). The ground is often covered in gravel flagged with stone. Plantings are typically very simple – such as a line of trees, which also provide shade. Privately, these gardens are often pool-centred and, again, structural. The pool serves as a focus and source of humidity for the surrounding atmosphere. There are few plants, often due to the limited water available in urban areas.

Charbagh, These gardens are private and formal. The basic structure consists of four quadrants divided by waterways or pathways. Traditionally, the rich used such gardens in work-related functions (such as entertaining ambassadors). These gardens balance structure with greenery, with the plants often around the periphery of a pool and path based structure.

Bagh (garden), Like the other casual garden, the park, bāgh emphasizes the natural and green aspect of the garden. Unlike the park it is a private area often affixed to houses and often consisting of lawns, trees, and ground plants. The waterways and pathways stand out less than in the more formal counterparts and are largely functional. The primary function of such areas is familial relaxation.

Bibliografie, note si citate:

Multiple authors . „Garden„. Encyclopædia Iranica, 2010.
Newton Wilber, D. Persian Gardens and Garden Pavilions. Washington. 1979.
Khonsari, Mehdi; Moghtader, M. Reza; Yavari, Minouch. The Persian Garden: Echoes of Paradise. Mage Publishers 1998.
Wikicommons (En & Fr.)