Etichete

, ,

Grădinile japoneze (Nihon teien) sunt gradini traditionale, care creează peisaje in miniatura, cu un nivel ridicat de idealizare a naturii, de multe ori într-un mod abstract şi stilizat. Grădinile  împăraţilor şi al  nobililor au fost concepute pentru recreere şi plăcerea estetică, în timp ce grădinile templelor  au fost concepute pentru contemplare şi meditatie.

Gradinile japoneze  includ cateva stiluri diferite – karesansui – gradinile cu stanci,  grădini  Zen, gradini de meditaţie în care rocile sunt schimbate cu  nisip alb sau pietris; roji – mici gradini rustice foarte simple,  special amenajate pentru desfasurarea ceremoniei  ceaiului; kaiyū-Shiki-teien – promenade sau grădini de plimbare  şi in sfarsit,  tsubo niwa – grădini mici si individuale in curtile oamenilor.

Eng. Japanese gardens (nihon teien) are traditional gardens that create miniature idealized landscapes, often in a highly abstract and stylized way. The gardens of the Emperors and nobles were designed for recreation and aesthetic pleasure, while the gardens of Buddhist temples were designed for contemplation and mediation. Japanese garden styles include karesansui, Japanese rock gardens or zen gardens, which are meditation gardens where white sand replaces water; roji, simple, rustic gardens with teahouses where the Japanese tea ceremony is conducted; kaiyū-shiki-teien, promenade or stroll gardens, where the visitor follows a path around the garden to see carefully-composed landscapes; and tsubo-niwa, small courtyard gardens.

Grădinile japoneze au apărut pentru prima dată pe insula Honshu, insula centrală a Japoniei. În aspectul lor fizic au fost influenţate de caracteristicile distincte ale peisajului Honshu; varfuri vulcanice, văi înguste şi izvoare de munte, cu cascade, lacuri, plaje şi pietre mici. Ele au fost, de asemenea, influenţate de varietatea bogată de flori şi diferite specii de arbori, în special arbori vesnic verzi, pe insule şi de cele patru anotimpuri distincte, în Japonia, inclusiv veri calde, umede şi ierni înzăpezite.

Eng. Japanese gardens first appeared on the island of Honshu, the large central island of Japan. In their physical appearance they were influenced by the distinct characteristics of the Honshu landscape; rugged volcanic peaks, narrow valleys and mountain streams with waterfalls and cascades, lakes, and beaches of small stones. They were also influenced by the rich variety of flowers and different species of trees, particularly evergreen trees, on the islands, and by the four distinct seasons in Japan, including hot, wet summers and snowy winters.

Stilul si forma gradinilor japoneze au fost puternic influenţate de filozofia chineză –  daoism (taoism) si  Mahsysāna budism, care ajung in Japonia din China, în jurul anului 552 d.Hr. Legende daoiste vorbesc de cinci insule montane locuite de cei Opt Nemuritori, care au trăit în armonie perfectă cu natura. Insulele au fost amplasate pe carapacea  unei testoase enorme. În Japonia, cele cinci insule ale legendei Chinezesti au fost amplasate pe o singura insula numita Horai-Zen, sau Muntele Horai. Replici ale acestui munte legendar, simbol al unei lumi perfecte, sunt o trăsătură comună a grădinilor japoneze, cum sunt roci, reprezentând ţestoase şi piscuri pe care se afla cuiburile pasarilor.

Eng. Japanese gardens also were strongly influenced by the Chinese philosophy of Daoism, and Amida Buddhism, imported from China in or around 552 A.D.. Daoist legends spoke of five mountainous islands inhabited by the Eight Immortals, who lived in perfect harmony with nature. Each Immortal flew from his mountain home on the back of a crane. The islands themselves were located on the back of an enormous sea turtle. In Japan, the five islands of the Chinese legend became one island, called Horai-zen, or Mount Horai. Replicas of this legendary mountain, the symbol of a perfect world, are a common feature of Japanese gardens, as are rocks representing turtles and cranes. Japanese gardens always have water, either a pond or stream, or, in the dry rock garden, represented by white sand. In Buddhist symbolism, water and stone are the ying-yang, two opposites which complement and complete each other.

Marile grădini japoneze au întotdeauna apă – fie un iaz sau parau. Daca gradina nu se poate afla langa o sursa de apa, apa va fi reprezentata de un nisip alb, asa cum am explicat mai sus. În simbolismul budist, apa si piatra sunt Ying-Yang, cele două elemente ancestrale opuse, care se completează reciproc.

Bibliografie note si citate

Nitschke, Gunter, Le Jardin japonais – Angle droit et forme naturelle, Taschen publishers, Paris 1999
Baridon, Michel Les Jardins- Paysagistes, Jardiniers, Poetes., Éditions Robert Lafont, Paris, 1998.
Murase, Miyeko, , L’Art du Japon, La Pochothḕque, Paris, 1996
Elisseeff, Danielle,  Jardins japonais, Ḗditions Scala, Paris, 2010
Wikicommons (Eng & Fr.)
Japan Lifestyles. (2008), Japanese Garden History, GNU Free Documentation License