Etichete

, ,

Theophyle a scris acum cativa ani un eseu (in engleza) numit “De ce japonezii nu gandesc baroc”. Cred ca explicatia lui este fundamentala pentru un iubitor de arta occidental – “la japonezi, importanta creatiei artistice este parcursul si nu numai opera de arta in sine”. Calea spre perfectiune este  importanta – ceea ce simti si sentimentele traduse in obiectul artei reprezinta adevarata placere. Cred ca cel mai potrivit cuvant ar fi armonia. Arta fara armonie si sentimentul de echilibru nu-si au locul in cultura asiatica in general si in cea japoneza, chineza sau coreeana in special. Am parcurs in ultima luna cateva elemente vizuale ale acestei arte pentru a intelege putin mentalul artistic atat de diferit de cel al nostru. Astazi vom discuta despre un tablou viu!

Cred ca Theophyle a propus “drumul spre sublim” iesind de la etimologia manifestarilor artistice japoneze – calea florilor (ikebana), calea poeziei (haiku), calea scrisului (shodo), calea sabiei (kendo), calea ceaiului (chado). Am sa incep astazi acest nou subiect cu ikebana – calea florilor.

 Ikebana

Etimologia termenului provine de la verbul ikeru („a trăi”), cu semnificatia de  „a face ceva  să trăiască”, iar b-ana provine de la substantivul h-ana (“floare”).Ikebana sunt florile care traiesc!  Interesant de mentionat este ca ikebana apare in Japonia impreuna cu adoptarea sistemului de scriere chinezesc si cu aparitia budismului introdus de imigranți coreeni in perioada Kofun (cca. 300 – 552) si imediat dupa ea in perioada Asuka (552-710). Aceste două evenimente au revoluționat cultura japoneză și au marcat începutul unei lungi perioade de influență culturală chineză.

Inceputul acestor aranjamente florale a fost bineinteles in templele budiste. Cu timpul, si adoptarea sincretica a budismului zen, ikebana devine parte din casele bogatilor si a celor mai putin bogati.

Conceptul

Aranjamentul Ikebana nu trebuie să fie identic cu natura, ci să reflecte viziunea autorului. Frumusetea trebuie redata  prin asimetria creatiei, care se bazeaza pe trei elemente reprezentative – cerul, omul și pământul. Cerul este reprezentat de ramura cea mai înaltă, omul este reprezentat de ramura mijlocie si pamantul de ramura cea mai scurta. Metamorfoza naturii si trecerea timpului sunt importante si semnificate de forma aranjamentului ikebana, dar si de florile, frunzele si ramurile alese.  Cele trei ramuri trebuie sa porneasca din acelasi loc. De obicei, ramura “umana” este asezata oblic (nu este o  lege, ci un obicei) si are o lungime care variaza de la doua patrimi la trei patrimi din ramura “celesta”.

Aranjamentele sunt strans legate de anotimp și varsta pregatitorului. Trecutul are la baza   plante înflorite și frunze ingalbenite aproape uscate; prezentul –  este simbolizat de flori proaspete si aproape deschise, frunze si ramuri verzi; viitorul este simbolizat intotdeauna de boboci, frunze mici si verzi.

Flori, frunze si vas

Tot ce creste este suficient de bun pentru ikebana, de la florile si frunzele simple pana la florile si frunzele cele mai exotice – orhidee, anthurium, ficus,  frunze de palmier, etc.

Vasul este extrem de important pentru arnjamentul ikebana. El trebuie ales conform  dimensiunilor plantelor și ramurilor folosite, vasele de toate formele, materialele si culorile. Pentru ca tulpinile să nu se desprinda, ele sunt pozitionate pe suporturi. Cele mai originale au fost facute din paie de orez, legate în mănunchiuri. Cel mai cunoscut suport este kenzan-ul metalic, care se aseamana cu o carapace de broasca testoasa in care sunt montati ghimpi.

Despre stilurile diferite – Rikka, Nageire, Seika, Jiyuka sau Morbana si diversele scoli de ikebana intr-o alta postare la sfarsitul ciclului; tot atunci vom intitula imaginile redate in aceasta postare.

Bibliografia la sfarsitul ciclului.