Etichete

,

Porţelanul este un material ceramic alb si translucid obtinut dintr-o pasta cuart, de caolin si de feldspat, împreună cu adaosuri de alti componenti, obtinut la temperaturi inalte intre 1.200 °C  si 1.400 °C . În portelanul clasic dur, raportul caolin, feldspat si cuart sunt în proportie de 50/25/25. Porţelanul este o inventie pur chineza, tinuta secreta timp de un mileniu.  Europenii au reusit sa produca un fel de portelan intre 1575 si 1587 sub patronajul lui Francesco I de  Medici, Marele Duce al Toscanei.

Cunoastem fara dubiu ca inventatorii portelanului au fost chinezii si dovezile arheologice indica faptul ca pe timpul dinastiei Tang (618–907)  se producea deja portelan in doua variante diferite in regiunile Jingdezhen si Dehua . Conform ultimilor studii facute de reputatul Prof. Robert K.G. Temple , el afirma ca deja pe timpul dinastiei Han  (206 i.Hr – 220 d.Hr.) chinezii cunosteau si produceau acest material. Porţelanul va ajunge in Europa cu ajutorul negustorilor olandezi pe timpul dinastiei Ming (1368–1644). Termenul de porţelan vine de la cuvantul italian porcellana (carapace  de scoica).

Arta ceramica chineza cunoaste 6 familii de portelan conform culorilor lor; terminologia pe care o folosesc este terminologia europeana, bineinteles: (1) alb – Blanc de Chine; (2) Verde – Famille verte; (3)  email pe fond galben – Famille jaune; (4)  fond negru – Famille noire; (5) roz – Famille rose si in sfarsit cea mai celebra si mai cunoscuta familie de portelan, (6)   alb–albastru – bleu et blanc.

Blanc de Chine – Apare devreme, dar ajunge la perfectiunea de productie si tematica pe timpul dinastiei Ming. Din acest material erau facute aproape toate obiectele casnice pentru elitele bogate ale Chinei, dar si o serie de statuete laice sau religioase. Centrul de fabricatie al acestui portelan a fost in regiunea Dehua. In Europa, centrul de fabricatie cel mai important si din punct de vedere al calitatii a fost Meissen.

Famille verte   – Apare tarziu, pe timpul Imparatului Kangxi (1662–1722), culoarea deriva din oxid de fier verde si rosu. Cunoscut in doua variante, Kangxi wucai si / sau Susancai) foarte frumos si foarte scump.

Despre celelalte feluri de portelan si metoda de pictare a acestor superbe creatii artistice – in postarea de maine.

Bibliografie, note si citate:

Ayers, J. and Bingling, Y., Blanc de Chine: Divine Images in Porcelain, China Institute, New York. 2002.
Harrison-Hall, J., Ming Ceramics in the British Museum, British Museum, London. 2001.