Etichete

, , ,

Nota: Pentru periodizarea istorica,  texte istorice si unele traduceri pe care nu le-am gasit in bibliografia occidentala, am folosit note publicate sau inca nepublicate ale lui Theophyle. Despre limba, caligrafia si materialele folosite puteti citi pe blogul Paleografia. Selectia si micile analize ale artei plastice chinezesti sunt bineinteles facute de mine.

Arta plastica chineza este una dintre cele mai vechi din lume, materialele sunt diverse – de la hartie, pe care au fost printre primii care au fabricat-o, si pana la materialele mai complicate, culminand cu matasea sau portelanul.  Conceptia artistului chinez difera diametral de cea a artistului occidental. Au trecut milenii pana la dezvoltarea „orgoliului” artistic si accentul pe individ. Majoritatea maestrilor chinezi nu au cautat nici diferentierea, considerandu-se mai mult artizani decat artisti, desi au fost mari artisti. Copierea unui original nu a fost o problema majora cum este considerata in occident, ci un semn de succes artistic.

Daca ar fi sa periodizam evolutia picturii chineze, cred ca putem distinge perioadele artistice conform evolutiei istorice a societatii chineze:

  1. Perioada imperiala timpurie (200 î.Hr. – 200 d.Hr.)
  2. Perioada regatelor (220 – 600 d.Hr.)
  3. Dinastiile Sui si Tang (600 – 900 d.Hr.)
  4. Dinastiile Song si Yuan (950 – 1370 d.Hr.)
  5. Perioada imperiala tarzie ( aprox. 1400 – 1895)
  6. China moderna (1900 – 1945)
  7. China comunista, inclusiv “Revolutia Culturala” (1945 – 1978)

Interesent este de mentionat ca individualizarea autorilor a inceput destul de tarziu si tocmai in perioada unei dinastii ne-chineze, este vorba de dinastia Yuan (1271–1368), care a fost o dinastie mongola. Primi doi maestri cunoscuti ai picturii chineze au fost Chen Lin (1260–1320) si Fang Congy (1302-1393). Procesul de individualizare are loc sub dinastia Ming (1368–1644). Desi perioada cea mai cunoscuta in occident este “vestita Ming”, renasterea adevarata a artei chineze in general si a picturii in particular a avut loc in timpul dinastiei mongole, exact in perioada descrisa de Marco Polo in memoriile lui, adevarate sau nu. Este vorba de Imparatul carturar si iubitor de arta, Tug Temur (1304–1332), cunoscut in istoriografia chineza sub numele Wen Zong.

Doua curente sau stiluri tematice insotesc pictura chineza din adancurile timpurilor istorice – Shan shui (paraul de munte – literal apa-munte) si Wu Xing (cele 5 faze sau 5 elemente – lemn,  foc, pamant,  metal  si apa).

Shan shui

 Shan shui apare in timpul dinastiei Liu Song (420-479 d.Hr.), in perioada in care am numit-o  perioada regatelor. Curentul respectiv se ocupa in special de peisagistica rurala sau urbana, cu vaste picturi, de dimensiuni aproape necunoscute in occident. Exista o influenta religioasa Taoista (Daoista) profunda prin simbolism si in felul de abordare a naturii si a peisajului populat cu oameni si animale. Picturile Shan shui sunt facute cu o pensule extrem de fine, pe materiale apropiate de ceea ce numim noi hartie, cu diferite cerneli, in majoritatea lor de culori inchise.

Primul maestru shan shui pe care il cunoastem din punct de vedere istoric a fost Zhang Zeduan (Chang Tse-tuan; 1085 — 1145), care apare la 800 de ani dupa primele lucrari identificate ca shan shui si a trait si lucrat in perioada dinastiei Song. Parerea mea, impartasita din fericire si de altii, este ca respectivul poate fi considerat un Michelangelo chinez, desi stilistic nici macar nu poate fi vorba de o astfel de asemanare. Referinta ar fi prin felul in care a trait, a pictat si influenta pe care a avut-o asupra urmasilor lui. Il voi prezenta mai tarziu, intr-o postare in care voi introduce alti doi maestri shan shui. Postare urmatoare – despre Wu Xingsi si maestrii ei.

Bibliografie si lecturi complementare:

Emmanuelle Lesbre, Jianlong Liu: La Peinture Chinoise. Hazan, Paris, 2005.
Theophyle. O Istorie a Scrisului / 5 – Materiale-2
Theophyle. Limba Chineză / 3 – Scrisul (1)
Theophyle. Tao
Theophyle. Confucius si Confucianismul