Etichete

, , , ,

Începând cu anul 1863, Whistler se stabileste la Londra, în cartierul Chelsea, de pe malul stâng al Tamisei. Whistler organizează în fiecare duminică întâlniri cu oameni de artă. Comportamentul americanului sosit de la Paris stârnește animozitati in randul londonezilor. Rafinamentul estetic în viața cotidiană, apartinand lui Whistler, este adesea taxat drept un cult excesiv al aparențelor si lumea îl consideră un dandy superficial. Neînțelegerea față de Whistler ca persoană este dublată de răceala cu care sunt primite creațiile sale. Expoziția sa din anul 1873 se transformă într-un fiasco material.

Whistler trăiește și lucrează în Anglia, dar călătorește adesea în Franța și expune cu regularitate la Paris. În 1863, participă la „Salonul Refuzaților„, unde tabloul „Dejunul pe iarbă” al lui Édouard Manet provoacă scandal. Whistler trezește și el reacții furioase. Criticii îi reproșează comportamentul extravagant și nu iau în serios tablourile sale. La mijlocul anilor șaizeci, Whistler este din ce în ce mai singur, trece printr-o criză sentimentală și artistică. În toamna anului 1865, împreună cu prietena sa Joanna, îl vizitează pe Courbet la Trouville. Courbet are o aventură cu Joanna și îi pictează portretul: „Frumoasa irlandeză”. Whistler se ceartă cu Courbet și se întoarce singur în Anglia.

În lunile martie-septembrie 1866, Whistler face o lungă călătorie prin America de Sud; rămâne mai mult timp în Valparaiso (Chile). Întorcandu-se la Londra, ia legătura cu prerafaeliții care obțineau mari succese în Anglia.

Expune des în galeriile londoneze și lucrează tot mai mult. Pictează peste treizeci de „Nocturne„, cu motive de noapte din Londra, mai ales în vecinătatea Tamisei, într-o manieră aproape monocromă, cu efecte armonice de culoare. În 1871 realizează renumitul său tablou „Aranjament în gri și negru: Mama artistului”. O cotitură hotărîtoare în cariera sa o constituie prima expoziție personală la Galeria Flemish în anul 1874, unde prezintă peste optzeci de tablouri: picturi, desene, grafică.

Între aprilie 1876 și februarie 1877, Whistler decorează reședința din Londra a colecționarului Frederick Richards Leyland, care se va numi The Peacock Room(„Sala Păunului„). Artistul pictează suprafețe mari monocromatice, prin care obține un rezultat impresionant de interior. De aici înainte și experții vor fi nevoiți să recunoască faptul că au de-a face cu un artist de mare talent.

O comandă pentru 12 gravuri pe teme venețiene, venită din partea salonului Fine Art Gallery, înseamnă pentru el o adevărată salvare. În septembrie 1879, artistul pleacă în Italia, unde va rămâne la Veneția timp de peste un an.

După reîntoarcerea la Londra, în noiembrie 1880, Whistler își expune gravurile și pastelurile, obținând un mare succes. Valoarea operei sale este recunoscută și în Franța. Tabloul intitulat „Aranjament în gri și negru: Mama artistului”, expus la Salonul din 1883, este cumpărat de statul francez pentru colecțiile oficiale.

În 1885, Whistler ține la Londra celebra conferință intitulată „Ten o’clock” („Ora zece”), în care își expune concepția sa despre artă, această „zeitate agitată”, după propria sa expresie. Prelegerea este publicată și în Franța, în traducerea poetului Stéphane (Étienne) Mallarmé.

La sfârșitul anilor optzeci, Whistler se bucură deja de o celebritate internațională. Creația sa artistică este distinsă cu medalii de aur la Chicago, Amsterdam și München. În 1892, la Paris, i se decernează Ordinul Legiunii de Onoare.

În 1902, contractează o gripă gravă cu complicații și, în ciuda stării precare a sănătății, pregătește o mare expoziție retrospectivă, care se va deschide însă abia în 1905, la doi ani după moartea artistului. Whistler moare la 17 iulie 1903, în Anglia.

Bibliografie, note si citate:

Avery, Kevin J. & Fischer, Diane P. “American Tonalism: Selections from the Metropolitan Museum of Art and the Montclair Art Museum “. Burlington Magazine, Vol. 142, No. 1168, July, 2000
G. H. Fleming.: James Abbott McNeill Whistler. A Life. Windrush, Adlestrop 1991
Snodin, Michael and John Styles. Design & The Decorative Arts, Britain 1500–1900. V&A Publications: 2001.
Wikicommons (En. Ro.)