Etichete

, , , ,

În 1877 îl întâlnește pe Edgar Degas, care o introduce într-un cerc de artiști noi, care va fi mai târziu cunoscut sub numele de „impresioniști”.  Degas a invitat-o să expună împreună cu grupul lui: „Majoritatea femeilor pictează ca și cum ar aranja pălării. Însă nu e cazul tău.” După scurt timp, cei doi au început o relație ce a durat aproape patruzeci de ani. Alături de Degas și de restul impresioniștilor, Cassatt a participat la expozițiile din 1879, 1880, 1881 și 1886, refuzând ca lucrările sale să apară în 1882, deoarece Degas nu a dorit să expună.

Aceștia au avut parte de critici negative din partea comunității artistice. Henry Bacon a declarat că impresioniștii sunt „suferinzi de o boală a ochilor necunoscută până acum”. Totuși, ei au beneficiat de succes în Saloane, cea mai importantă expoziție a lor fiind cea din 1979, în ciuda faptului că nu au fost prezente lucrări pictate de Renoir, Sisley, Manet și Cézanne.

Datorită eforturilor lui Gustave Caillebotte, care a organizat și supravegheat totul, grupul a obținut profit bun și a vândut multe opere, deși au existat critici negative. Revista Revue des Deux Mondes a scris că „Domnul Degas și domnișoara Cassatt, fără îndoială singurii artiști ce se disting… și care oferă puțină atracție și puțină scuză pretențioasei prezentări de mâzgălituri infantile”.

Cassatt a intrat apoi in afaceri cu Paul Durand-Ruel, în a cârei galerie a expus singură pentru prima dată.  Amica ei, Louisine Elder, s-a măritat cu Harry Havemeyer în 1883 și, având-o pe Cassatt ca sfătuitoare, cuplul a început să achiziționeze picturi impresioniste la scară mare, o mare parte din colecția lor fiind acum expusă la Muzeul Metropolitan de Arte din New York.

Opera lui Cassatt a fost întreruptă de grija pe care o purta familiei sale. Mama ei era grav bolnavă, iar în 1822, sora ei (Lydia) a decedat. Cassatt nu a mai expus nimic până la Expoziția Impresioniștilor din 1866.

Dupa perioada “impresionista”, Mary Cassatt incepe sa experimenteze gravura, fiind inspirată de o expoziție organizată la Beaux Arts, Paris, unde erau prezentate 725 de gravuri japoneze semnate de Utamaro si Hiroshige. Unele din aceste creații reprezentau portrete ale unor rude, prieteni sau clienți, ulterior ea utilizând modele profesioniste în operele sale, unele dintre ele fiind inspirate de tema renascentistă italiană, Madona și copilul. În 1891, ea a expus o serie de gravuri intens colorate, inclusiv Femeie îmbăindu-se și Coafura, inspirate de colecțiile japoneze prezentate la Paris anul precedent. A. Breeskin, de la Institutul Smithsonian, notează că aceste lucrări „reprezintă cea mai originală contribuție [a lui Cassatt]… adăugând un nou capitol în istoria artei grafice… din punct de vedere al tehnicii, aceste gravuri colorate nu au fost surclasate niciodată.”

Anii 1890 au fost cei mai ocupați și cei mai creativi din cariera artistei, devenind un model de urmat pentru tinerele pictorițe americane (printre care și Lucy A. Bacon) ce i-au urmat sfaturile. Deși grupul impresioniștilor se dezmembrase, Cassatt mai ținea legătura cu unii dintre foștii membri, cum ar fi Renoir, Monet și Pissarro. În această perioadă, ea a fost consultant pentru mulți colecționari importanți de artă pe care i-a convins să doneze achizițiile lor muzeelor americane.

Ca o recunoaștere a meritelor sale în artă, Franța a recompensat-o pe Cassatt cu Legiunea de onoare în 1904. Deși a sfătuit numeroși colecționari americani, operele sale nu au beneficiat de același succes în Statele Unite, pe care l-a avut în Europa. Nici în rândul membrilor familiei sale nu a avut parte de recunoaștere și a fost eclipsată de fratele ei, Alexander. Acesta a fost președinte la Pennsylvania Railroad din 1899 până la moartea sa, în 1906.

În operele sale din anii 1900, Cassatt a acordat o importanță mai mare sentimentelor; lucrările sale au fost de succes atât în rândul criticilor, cât și la public, însă ea a fost reticentă la mișcările nou apărute, cum ar fi postimpresionismul, cubismul sau fauvismul. În 1911 a fost diagnosticată cu diabet, reumatism, nevralgie și cataractă, iar în 1914 a fost nevoită să se oprească din pictat. Totuși, ea a prezentat optsprezece lucrări la o expoziție organizată cu scopul de a susține dreptul de vot al femeilor. A murit la 14 iunie 1926, la Château de Beaufresne, lângă Paris.

Pentru interesati, aveti aici toata opera pictoritei – 421 de tablouri si gravuri aranjate in ordinea popularitatii.

Bibliografie, note si citate:

Mathews, Nancy Mowll, Mary Cassatt: A Life, 1998, Yale University Press.
McKown, Robin, The World of Mary Cassatt, Thomas Y. Crowell Co. , New York, 1972.
Pollock, Griselda. “Mary Cassatt: Painter of Women and Children”. In Milroy, Elizabeth; Doezema, Marianne. Reading American Art. New Haven: Yale University Press. 1998.
Wikicommon (En, Fr, Ro.)