Etichete

, , ,

Ilia Efimovici Repin s-a născut în anul 1844 la Ciuguev, gubernia Harkov, în inima regiunii istorice Sloboda Ucraina. Părinții săi au fost coloniști militari ruși. A început să lucreze ca ucenic pentru I. M. Bunakov, un talentat pictor de icoane din orașul natal. Datorită comenzilor pentru portrete și tablouri religioase, Repin a putut strânge suficienți bani pentru a pleca la Sankt Petersburg, unde dorea să se înscrie la Academia Imperială de Arte.

Lucrând cu Ivan Kramskoi, Repin face progrese rapide și, peste doar un an, reușește să se înscrie la Academie. La absolvire obține cu lucrarea de diplomă Medalia de Aur și o bursă de șase ani, dintre care trei în străinătate. Călătorește prin Europa și se stabilește la Paris, unde întâlnește pictura impresionistă franceză. Aceasta îi influențează mult opera, mai ales în privința culorilor și a luminii. Cu toate acestea, stilul lui a rămas mai apropiat de acela al vechilor artiști europeni, în special Rembrandt.

Faima sa a venit odată cu pictura Edecarii de pe Volga, o lucrare care portretiza munca îngrozitor de grea a acestor oameni săraci, dar, în același timp, nu lipsită de speranță pentru tinerii din Rusia. Din 1882 a trăit la Sankt Petersburg, dar a vizitat adeseori Ucraina natală și, ocazional, a calatorit în străinătate. Între 1894-1907 predă la Academia din Sankt Petersburg. În 1900, în timpul unei călătorii la Paris, o cunoaște pe Natalia Nordman, care va fi noua sa iubită dupa ce  se despărțise de prima sa soție. Spre uimirea tuturor, artistul își urmează marea dragoste și se stabilește în locuința acesteia din Finlanda.

In 1885, Repin a finalizat una dintre cele mai intense picturi ale sale din punct de vedere psihologic, Ivan cel Groaznic și fiul sau. Pânza îl expune pe țarul îngrozit îmbrățișându-și fiul muribund pe care tocmai l-a lovit și l-a rănit mortal într-un acces necontrolat de furie. Chipul îngrozit a lui Ivan este în contrast cu expresia calmă și resemnată a fiului său.

Repin a relizat multe portrete ale unor compatrioți celebri precum marele scriitor Lev Tolstoi, omul de știință Dmitri Mendeleev, oficialul imperial Pobedonostsev, compozitorul Musorgski, filantropul Pavel Tretiakov și poetul Taras Șevcenko.

Dupa moartea partenerei sale de viață, Natalia, în 1914, Repin lucrează tot mai greu, din cauza atrofierii mâinii drepte. Încearcă să lucreze cu mâna stângă fără prea mare succes, iar lucrările nu mai au aceeași calitate ca în trecut. În ultimii ani ai vieții sale, artistul s-a luptat cu înverșunare cu problemele financiare.

Casa în care locuia Repin era situată un pic mai la nord de Sankt Petersburg, in Kuokkala, Marele Ducat al Finlandei. Dupa Revoluția din octombrie 1917, Finlanda și-a proclamat independența, iar casa în care locuia artistul se afla acum pe teritorul noului stat. Repin a fost invitat de mai multe instituții sovietice să se mute din Kuokkala în granițele Uniunii Sovietice. Cum fusese un opozant al revoluției din 1917, refuză să revină în Rusia cu toate insistențele părții sovietice, care în 1926 îi trimite totuși un substanțial ajutor financiar.

În 1930 Repin moare în Kuokkala, Finlanda. Dupa conflictele armate dintre Uniunea Sovietică și Finlanda din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Kuokkala a fost cedată Uniunii Sovietice și redenumită Repino (Regiunea Leningrad) în cinstea marelui pictor.

Opera lui Repin este extraordinară. Chiar dacă nu a fost un inovator din punct de vedere al tehnicii sau creator al unei noi școli de pictură, Repin este astăzi considerat cel mai important pictor rus, mulți critici din Rusia neezitând să vorbească despre el ca despre „artistul național”. Repin este dupa parerea mea cel mai mare pictor al Rusiei din toate timpurile.

Bibliografie, note si citate:

 Parker, Fan; Stephen Jan Parker Russia on Canvas: Ilya Repin. Pennsylvania State University Press. 1980.
Malkenier, Elizabeth Kridl. Ilya Repin and the World of Russian Art. New York: Columbia University Press. 1990
Wikicommon (Ro, En.)