Etichete

, , ,

De Ziua Unirii am hotarat sa prezint doi pictori brasoveni, putin cunoscuti, care au trait evenimentele Unirii si au prezentat-o in lucrarile lor. Constantin Lecca şi Mişu Popp.

Constantin Lecca (1807 – 1887) este  primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental. A pictat numeroase compoziții și portrete de inspirație istorică, precum și portrete ale protipendadei momentului. A colaborat timp de cincisprezece ani cu Mișu, împreună cu care a pictat numeroase biserici din București (Curtea Veche, Sfânta Ecaterina, Sfântul Gheorghe-Nou, Răzvan Vodă, Radu Vodă).

Ca editor, a înființat prima tipografie din Craiova și prima revistă culturală din Oltenia, revista Mozaic, în 1838. Ca pedagog, a activat timp de cincisprezece ani ca profesor de desen la Școala Centrală din Craiova, iar după Revoluția din 1848 a fost profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava din București. În politică s-a remarcat ca participant la Revoluția de la 1848 și a susținut Unirea și independența Principatelor.

Participant la evenimentele din vara fierbinte a anului revoluţionar 1848, Lecca a fost nevoit să părăsească Craiova de teama represaliilor. Şi-a părăsit familia, casa, postul de profesor la Şcoala Centrală. O nouă perioadă începea, în felul acesta, în viaţa sa.

După un refugiu de un an şi ceva la Braşov, Lecca s-a stabilit la Bucureşti, unde datorită sprijinului acordat de Petrache Poenaru, a primit postul de profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava şi comanda pictării noilor steaguri ale armatei.

Din portretele ce au fost executate de Constantin Leca în deceniul al şaptelea al secolului al XIX-lea, mai cunoscute sunt Portretul domnitorului Al. I. Cuza, Portretul lui Petrache Poenaru, Portretul Victoriei Lecca (soţia sa) ş.a., iar din compoziţiile sale istorice amintim: Dragoş Vodă la vânătoare, Descălecarea lui Radu Negru şi Bătălia de la Călugăreni, tablouri ce au fost prezentate la primele expoziţii ale artiştilor în viaţă, din 1868 şi 1870, când au şi fost premiate.

După 1870, bolnav fiind, artistul s-a retras din viața artistică. A murit în 1887 și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

Mişu Popp (1827 – 1892), nu este autorul portretului oficial al domnitorului A.I.Cuza, asa cum multi gresesc. Autorul acelui portret este tot un Popp, dar Carol Popp (de Szathmari). Mişu Popp, s-a născut la Brașov, fiind al optulea copil al unei familii din regiunea Făgărașului.

Veche familie de preoți, familia Popp avea un rang nobiliar, mai mult simbolic, ca urmare a unei diplome din 1668, prin care principele Mihail Apafi I (1661-1680) îl înnobila pe un strămăș al pictorului, Ioan al Popii, și fiii acestuia.

Tatăl pictorului, Ioan Popp Moldovan de Galați (1774-1869), era zugrav de biserici. Mama sa se numea Elena (1783-1867), născută Ivan. Popp a absolvit in 1848 Academia de Arte de la Viena.

In Brasov picteaza biserica de pe Tocile, bisericile din Araci, Rasnov, Satulung; iar impreuna cu C. Lecca si B. Stefanescu picteaza mai multe biserici din capitala Tarii Romanesti. Preocuparea sa principala raman insa portretele. Inspirandu-se din fotografii a realizat portrete ca: Mihai Viteazul, Al. I. Cuza, Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu.

Bibliografie, note si citate:

Ion Frunzetti: Arta românească în secolul XIX, Editura Meridiane, București, 1991
Gheorghe Cosma: Pictura istorică românească, Editura Meridiane, București, 1986
Dan Grigorescu: Trei pictori de la 1848, Editura Meridiane, 1973.
Wikicommons (Ro, Eng)