Etichete

, , ,

Caspar David Friedrich,   pictor și desenator german, este unul din cei mai importanți, poate cel mai mare reprezentant al romantismului german în perioada  timpurie. Caspar David Friedrich s-a născut în 1774 la Greifswald, orașel din Pomerania, pe coasta Mării Baltice. A fost cel de-al șaselea copil al lui Adolf Gottlieb Friedrich. Orașul Greisfwald aparținea în acel timp de Suedia și viitorul pictor a păstrat toată viața sa cetățenia suedeză. În 1781, când nu împlinise încă șapte ani, îi moare mama. Începând de atunci, de cei șapte fii și două fiice ale familiei Friedrich se va ocupa o guvernantă, căreia i se adaugă un profesor de latină.

În 1790, după încercări în domeniul literaturii, Caspar începe să studieze desenul. Frecventează timp de patru ani cursurile profesorului Johann Quistrop, arhitect, pictor și gravor deopotrivă. Quistrop îl îndeamnă să ia ca model pentru desenele sale reproducerile după operele marilor maeștri și îi pune la dispoziție propria sa colecție de tablouri și gravuri. În același timp îl sfătuiește să deseneze după natură. Natura va fi principala sursă de inspirație a primelor sale lucrări.

În 1794, Friedrich pleacă la Copenhaga, unde lucrează cei mai buni maeștri ai acelor timpuri. Acolo stă patru ani și dobândește cunoștințe temeinice prin studierea perspectivei și compoziției. În mai 1798 se stabilește la Dresda, unde frecventează cea mai importantă Academie de Artă din Germania, fondată în 1769. Aici execută numeroase copii după operele pictorilor olandezi din secolul al XVII-lea. Iese adesea la marginea orașului fiindcă se interesează neîncetat de peisagistică. Caietul său de schițe din această epocă este plin de desene reprezentând copaci, plante, nori și cer. Dă lecții de desen pentru a câștiga banii necesari traiului.

În 1805, trimite desene la Weimar, pentru concursul intitulat „Prietenul Artei”, organizat de Goethe. Autorul lui Faust este încântat de perfecțiunea desenelor lui Friedrich și îl propune pentru premiul întâi. Acest moment constituie începutul relațiilor sale cu marele poet, care îl introduce în cercurile artistice ale epocii. În 1807, Friedrich se întâlnește cu un alt mare poet german, Heinrich von Kleist (1777-1811), din a doua generație a romanticilor.

În 1810, Friedrich este ales membru al Academiei din Berlin. Două tablouri ale sale, expuse aici, sunt cumpărate de regele Prusiei, Friedrich Wilhelm al III-lea. În același an, este sprijinit și de Karl August, principele Saxoniei și Weimarului, cumpărându-i cinci peisaje. Doi ani mai târziu, artistul, protejat de Goethe, obține o subvenție din partea guvernului Prusiei.

Din punct de vedere artistic, anul 1818 – când artistul pictează 28 de tablouri – este cea mai prodigioasă perioadă din cariera sa. Când, în 1824, moare directorul catedrei de peisagistică a Academiei din Dresda, titular al catedrei va fi numit un alt artist, Friedrich trebuind să se mulțumească cu un post de profesor secundar. Tot mai izolat de societatea artistică din Dresda, Friedrich se închide în sine. Artistul realizează că lucrările sale nu ajung la public, ele nu mai plac.

În 1829, prietenul pictorului, doctorul Carus, observă la el o „dispoziție melancolica, tot mai posomorâtă și mai rigidă”. Crede că este victima unei conspirații, devine paranoic. În 1830 scrie un ciclu de aforisme în care își exprimă convingerea că întreaga lume a încheiat un complot împotriva lui. Cu toate acestea, nu încetează să lucreze și o parte a celor mai bune creații ale sale datează din perioada 1826-1835.

În 1835, suferă un atac cerebral și este paralizat parțial. După un tratament care a durat toata vara, în octombrie începe din nou să picteze. Starea lui se deteriorează însă continuu.  Caspar David Friedrich moare la Dresda, la 7 mai 1840.

Bibliografie, note si citate:

Linda Siegel. Caspar David Friedrich and the Age of German Romanticism. Branden Publ., Boston 1978
William Vaughan. German Romantic Painting. Yale Univ. Press, New Haven 1980
Helmut Börsch-Supan. Caspar David Friedrich. Poestel Verlag, München 2005
Encyclopedia Britannica si Wikicommons (Ro, Eng, Ger)