Etichete

, , , , ,

Insula Creta a adapostit una dintre cele mai vechi civilizatii ale omenirii. Intre secolul al XX-lea î.Hr si pana astazi, Creta a fost unul dintre cele mai importante insule Mediteraniene. In anul 67 î.Hr, Creta este cucerita de armatele romane ale lui Pompei. După căderea imperiului, Creta a intrat sub dominatia Bizantului pentru doua perioade, intrerupte de o  dominatie islamica intre anii 820 – 960. Prima perioada bizantina intre 310  – 820 nu este semnificativa in arta bizantina avand in vedere ca insula Creta a fost cucerita in aceasta perioada de doua ori  (vandali si slavi) si aproape distrusa de doua cutremure majore (365 si 415).

A doua perioada bizantina incepe dupa recucerirea ei in 960 si va dura pana  cand Basileul Alexios al IV-lea Angelos o va ceda Papei de la Roma pentru a o folosi ca baza de iesire pentru cruciade. Administratorul papal Boniface of Montferrat o va ceda contra datoriilor pe care le avea genovezilor si venetienilor. Pana la urma, venetienii au pus stapanire pe insula si o vor guverna direct sau indirect pana in anul 1669, cand insula va cadea pentru o perioada mai lunga in stapanirea Imperiului Otoman.

Scoala Cretana, ca reprezentanta de seama a artei bizantine, se dezvolta dupa secolul al X-lea si ajunge la apogeu intre secolele XV-XVII. Cel mai vestit membru al acestei scoli a fost fara indoiala Doménikos Theotokópoulos, cunoscut noua ca El Greco.

Intre secolele XII-XIV, scoala cretana este construita in jurul unor maestrii iconari anonimi, conform practicilor bizantine din Constantinopol. Dupa caderea Constantinopolului, incepand cu secolul al XV-lea, apar marile nume ale acestei scoli (in ordin cronologic): Emmanuel Tzanes, Michael Damaskenos, Theophanis Strelitzas (Cretanul), El Greco, Theodoros Poulakis si multi alti maestri care au participat din plin la inflorirea renascentista si post-renascentista din occidentul european.

Creta era sub dominatia venetienilor din anul 1204 si avea sa ramana pana la cucerirea ei de trupele sultanului Ahmed in 1669, dar a fost un focar de arta extrem de important. De exemplu – din Creta era originar calugarul Teofan, care a zugravit biserica Sfantul Nicolae de la Meteora in 1527, apoi a trecut la Muntele Athos unde a decorat catoliconul si, fara indoiala, trapeza manastirii Lavra in 1527, precum si catoliconul manastirii Stavronikita in 1546, revenind sa lucreze in Tesalia, la Mitropolia de la Kalambaka in 1573.

Aceasta arta a picturii murale, care prezinta o anumita evolutie estetica, a ramas profund bizantina ca spirit. Pictura de icoane a cunoscut in Creta, in secolele al XVI-lea si al XVII-lea, o splendida inflorire si operele sale erau apreciate in toata lumea ortodoxa, pana in Sinai si in Rusia. Principalii artisti care au ilustrat-o se numeau Mihail Damaskinos, Emanuel Lambardos, Emanuel Tzanfurnari si Emanuel Tzane. Aproape toti acesti artisti au fost atrasi de comunitatea greaca de la Venetia, unde, in jurul bisericii Sfantul Gheorghe, atelierele de pictura erau foarte active. Despre manastirile Cretei, poate intr-o alta serie de postari.

Bibligrafie, note si citate:

Chatzidakis, Manolis, in The Icon, 1982, Evans Brothers Ltd, London, 1981,
David Talbot-Rice, Byzantine Art, 3rd edn 1968, Penguin Books Ltd
J. Durand, L’art byzantin, Terrail, Paris, 2001
WikiCommons (Eng, Gr)