Etichete

, , ,

Fara nici un dubiu, al doilea apogeu (din nefericire si ultimul) al artei bizantine in Constantinopol are loc in timpul ultimei dinastii bizantine, cea a Paleologilor (1259 – 1453). Aceasta sublima reprezentare artistica va purta titulatura de Renașterea paleologă, care dupa caderea Constantinopolului va deveni un “declansator” artistic important in Renasterea italiana (vezi articolul Renaşterea Bizantina şi sincretismul occidental”).

Deși sub dinastia Paleologilor începe decăderea politica si militara a Imperiului Bizantin, arta isi păstrează nota de splendoare și fast. Fresca înlocuiește complet mozaicul și este dispusă pe toată suprafața peretelui. Subiectele sunt îmbogățite cu noi episoade din viața lui Iisus sau ale sfinților. Personajele sunt surprinse în mișcare, concretizată prin gesturi avântate, libere, falduri fluturânde. Chipurile sunt mai puțin severe, mai delicate, iar paleta cromatică este rafinată, cu efecte pitorești.

Am ales ca reprezentativa pentru aceasta perioada artistica Manastirea Chora, din Istanbul. Manastirea (Biserica)  Chora (astazi muzeu) se afla, initial, in afara zidurilor Constantinopolului, zidite in secolul al IV-lea de Constantin cel Mare, la sud de Cornul de Aur. Chora, biserica monahala a Mantuitorului, isi trage numele de la o expresie care inseamna „din camp” sau „din afara zidurilor”.

Acest nume face referire la pozitia ei fata de oras, in jurul ei nefiind nici oras, nici alte cladiri. In urmatorul secol (413-414), imparatul Teodosie cel Mare va ridica un al doilea rand de ziduri, acestea ingloband si zona in care se afla Biserica Chora. Pana la inceputul secolului al XIV-lea, cand biserica a fost restaurata si imbracata in celebrele ei mozaicuri, aceasta nu a fost de o importanta deosebita. La inceputul secolului al XII-lea, biserica va fi aproape distrusa in urma unui puternic cutremur. Biserica va fi reconstruita de catre Isaac Comnenul, cel de-al treilea fiu al lui Alexius.

Teodor Metochites, un important demnitar de stat si un bizantin extrem de influent, este ctitorul celor mai multe dintre mozaicurile si frescele Bisericii Chora. Mozaicurile si frescele ctitorite de Teodor au fost realizate intre anii 1315-1321. Aceste mozaicuri sunt cele mai reusite exemple de arta bizantina din perioada renascentist-paleologa. Minunatiile ce imbraca peretii interiori din Chora sunt toate facute de mesteri anonimi.

La aproximativ 50 de ani dupa cucerirea Constantinopolului (din anul 1453), Atik Ali Pasa, marele vizir al sultanului Baiazid al II-lea, a ordonat ca Biserica Chora sa fie transformata in moschee – Kariye Camii. Otomanii au acoperit mozaicurile si frescele bisericii cu un strat de mortar. Mortarul si cutremurele, frecvente in zona, au afectat, mai mult sau mai putin, o parte dintre operele de arta bizantine.

Biserica este structurata in trei parti distincte: pridvorul, naosul si paraclisul sau capela laterala. Biserica Chora pastreaza sase domuri: doua deasupra pronaosului, unul deasupra paraclisului si alte trei deasupra naosului central. Principala usa de intrare se afla pe fatada vestica.

In anul 1948, Thomas Whittemore si Paul Underwood, membri ai Institutului de Bizantinologie din America si ai Centrului de Studii Bizantine din Dumbarton Oaks, au sponsorizat un intreg program de restaurare a Bisericii Chora. Din acel an si pana astazi, cladirea a incetat sa mai fie folosita pe post de moschee. In anul 1958, Biserica Chora a fost deschisa publicului ca muzeu bizantin – Kariye Muzesi.

Bibliografie, note si citate:

Chora: The Kariye Museum. Net Turistik Yayinlar, 1987.
Paul A. Underwood. The Kariye Djami in 3 Volumes. Bollingen, 1966
Paul A. Underwood. Third Preliminary Report on the Restoration of the Frescoes in the Kariye Camii at Istanbul. Harvard University Press
David Talbot-Rice, Byzantine Art, 3rd edn 1968, Penguin Books Ltd
J. Durand, L’art byzantin, Terrail, Paris, 2001
WikiCommons (Eng, Gr)