Etichete

, , , ,

Arta bizantina a fost creata pe teritoriul Imperiului Bizantin (Imperiul Roman de Răsărit) intre anii 316 – 1453 si a continuat sa existe si dupa caderea acestui imperiu pe teritoriile crestine ale bisericilor ortodoxe din Estul Europei si Euro-Asiei. Arta bizantina a fost (si este) o sincrezie dintre traditiile Romane si ale Greciei antice.

Conceptia originala a ceea ce numim astazi arta bizantina consta in faptul ca acest stil a dezvoltat o viziune estetica complet diferita de ceea ce s-a creat in Occidentul Europei. Estetica bizantina avea ca obiectiv principal „abstractizarea”. Arta clasică era marcată de încercări de a creea reprezentări ce imitau realitatea diferit, aparent ascetic, cu o abordare la granita simbolicului.

O sincopa in evolutia acestei arte a avut loc intre secolele VIII-IX, in asa numita perioada iconoclasta. Dezvoltarea credinței în icoane, acestea devenind un intermediar între credincioși și Dumnezeu, a fost primita extrem de problematic de unii dintre parintii bisericii bizantine. Iconoclasmul a fost procesul sustinut de autoritatile imperiale, cu ajutorul clerului urban al imperiului, pentru interzicerea icoanelor și a sfintelor moaște.

Apogeul perioadei iconoclaste a fost in perioada împăratului Leon al III-lea (717-741). Teologic, iconoclasmul însemna la acea vreme dorința de respectare și a acelei porunci din Decalog. Partea buna a acestei perioade consta in faptul ca multe dintre mănăstiri sunt închise si multi călugări iau calea exilului spre Italia, Balcani (Bulgaria, Serbia și Țările Române) si Rusia, unde vor continua tradiția artei bizantine. În Italia și în celelalte țări, acești călugări construiesc numeroase biserici și mănăstiri decorate cu mozaicuri și fresce. Aceste lăcașe de cult devin centre importante de cultură bizantină și vor exercita o deosebită influență asupra picturii italiene de mai târziu.

Epoca de apogeu a fost fara indoiala perioada lui Iustinian (527 – 565). Are loc recucerirea (temporară a) Italiei și implicit amestecul dintre tradițiile romane, orientale și creștine. În Constantinopol și în Ravenna se ridică adevărate monumente arhitectonice decorate cu mozaic, fildeș, aur. Iustinian nu numai că a pus bazele unui imperiu absolut, codificând legile și impunând supușilor religia creștină, dar a inițiat și un vast program de construcții despre care am vorbit si vom mai vorbi.

Bibliografie, note si citate:

Evans, H.C., ed. – Byzantium: Faith and Power (1261 – 1557), New York, 2004
Durand, Jannick – Arte Bizantina, KeyBook/Rusconi Libri ,  2001.
James, Elizabeth. Art and Text in Byzantine Culture (1 ed.). Cambridge University Wikicommons (Eng, Ro, It, Ru)