Etichete

, , , ,

Terminarea primului război mondial a însemnat pentru Germania nu doar o înfrângere, ci o pace umilitoare, al cărei rezultat a fost acordarea unor despăgubiri de război imposibil de plătit. Repercusiunile sociale au fost dezastruoase rezultând  o sărăcie  generalizată, o pauperizare accelerată a celor ce nu fuseseră niciodată săraci, ci doar aparţinuseră unei clase de mijloc, la apariţia a numeroase acte de violenţă socială şi ducând mai târziu, în mod direct , la instaurarea nazismului.

In aceasta perioada, Walter Gropius, arhitect, constructor şi educator de valoare al Germaniei imperiale, are ideea înfiinţării unei instituţii artistice complexe prin fuzionarea unora din şcolile artistice şi de meserii ale Weimar-ului care erau disfuncţionale. Astfel, după propuneri şi aprobări oficiale din partea „tinerei”, dar conservativei Republicii de la Weimar, Gropius decide crearea unei instituţii de educaţie mixte, de stat, o combinaţie între o şcoală superioară de arte frumoase, o şcoală de meserii în construcţii şi decoraţiuni interioare şi un institut superior de arhitectură. Staatliches Bauhaus, cunoscut astazi sub numele de Bauhaus, devine numele instituţiei nou-născute la data de 1 aprilie 1919, prin fuzionarea a două instituţii artistice de educaţie, cândva în floare, dar aflate atunci în derivă: Großherzogliche Sächsische Hochschule für Bildende Kunst („Şcoala de arte frumoase a marelui ducat al Saxoniei„) şi Kunstgewerbeschule Weimar, o fostă şcoală de meserii în domeniul artelor frumoase şi decorării interioare.

La conducerea Bauhaus-ului se afla acelaşi Walter Gropius. Gropius a argumentat în mod repetat că odată cu terminarea războiului o nouă perioadă istorică începuse. Ambiţia sa declarată era ca să creeze un nou stil arhitectural, care să reflecte această nouă perioadă. Întrucât atunci era perioada producţiei de masă, care începuse să ia avânt pretutindeni în lumea industrializată, arhitectura, designul, mobilierul, artefactele şi decoraţiunile interioare trebuiau să reflecte aceasta în cel mai tranşant mod posibil. Viziunea programatică a lui Walter Gropius era ca să creeze spaţii ambientale funcţionale, ieftine, practice şi reproductibile cu ajutorul producţiei de masă, fiind în acest fel accesibile tuturor. Strâns legate de cele de mai sus, Gropius dorea ca artefactele să constituie un alt grup de produse, de data aceasta relativ accesibile material, dar care să se încadreze armonios în spaţiile ambientale construite cu ajutorul producţiei de masă.

Pentru a ilustra ideile mişcării, Gropius şi întreg grupul de arhitecţi şi artişti Bauhaus au iniţiat şi apoi au publicat propria lor revistă, numită „Bauhaus”, precum şi o serie de cărţi strânse într-o colecţie proprie numită „Bauhausbücher„. Liderul designului şi al tipăririi proiectului a fost Herbert Bayer. Corespunzând viziunii sale artistice şi a felului în care Staatsliches Bauhaus fusese gândită şi concepută iniţial, Walter Gropius a dorit (şi a realizat, de altfel, în bună parte) ca instituţia Bauhaus să fie locul în care artiştii, arhitecţii, inginerii, proiectanţii şi constructorii se găsesc, crează şi lucrează împreună, realizând orice produs final ambiental, de la clădirea propriu-zisă până la acea combinaţie unică in decoraţiuni interioare şi artefacte care s-ar potrivi numai unui client anume.

Bauhaus – Weissenhof Siedlung (Cartierul Weissenhof) din Stuttgart (1927), a fost la vremea respectivă un exemplu de triumf al stilului Bauhaus, arhitectural, conceptual, expoziţional, ambiental şi locuibil.

Bibliografie, note si citate:

The New Architecture and the Bauhaus, Walter Gropius, 1955.
The Scope of Total Architecture, Walter Gropius, 1956.
From Bauhaus to Our House, Tom Wolfe, 1981.