Etichete

, , , ,

Fauvismul (se pronunta fo-vism) a fost un curent în pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea, care reprezenta lumea în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. În anul 1905, la Salonul de Toamnă din Paris, câțiva tineri pictori – Henri Matisse, André Derain, Jean Puy, Henri Manguin și Albert Marquet – expun tablouri care șochează prin violența exploziei de culori.

Criticul de artă Louis Vauxcelles, surprins de contrastul dintre culorile pure ale acestor pânze și două busturi în stil clasic expuse în aceeași sală, exclamă: „S-ar putea spune: Donatello printre bestii sălbatice” (în franceză: fauves = animale sălbatice). Expresia a prins și, în ochii publicului, acest nou gen de experiment reprezintă nașterea unui nou curent. Fauvismul nu este totuși o mișcare organizată, nu are un program sau o definiție exactă, se naște din întâlnirea unor pictori cu temperamente artistice foarte diferite, dar frământați de aceleași probleme ale creației.

Fauvismul se raspandeste foarte repede in Europa si traverseaza chiar si Oceanul Atlantic. Operele  pictorilor francezi își exercită influența asupra altor pictori europeni, printre care se numără cei ruși, ca Wassily Kandinsky sau Alexi von Jawlensky. Expresioniștii germani se inspiră nemijlocit din creația fauviștilor. Fiecare dintre pictorii care crează în spirit fauvist va exercita propria influență asupra picturii de mai târziu – cubismul, suprarealismul, pictura abstractă. Reprezentant de seama al acestui curent a fost si românul Theodor Pallady, pe care il voi prezenta intr-o postare viitoare.

Henri Matisse a fost unul dintre cei mai străluciți  pictori ai secolului al XX-lea și totodată unul dintre principalii inițiatori ai artei moderne. Moștenitor al impresionismului și post-impresionismului, Matisse este unul din fondatorii mișcării fauviste, dar este în același timp un pictor universal, pictand intr-o gama completa de stiluri si teme artistice. Henri Matisse s-a născut in 1869, în Le Cateau-Cambrésis, nordul Franței. Fiu al unui negustor de grâne, se pregătește mai întâi pentru profesiunea de avocat, dar în perioada de lungă convalescență după o intervenție chirurgicală survenită în anul 1890, se apucă de schite, descoperind astfel lumea artei.

Pleacă la Paris și se înscrie la Academia Julian. Adevăratele lui experiențe artistice vor fi însă legate de École des Beaux-Arts, unde urmează cursurile pictorului simbolist Gustave Moreau, în atelierul căruia începe să meargă cu regularitate începând din 1895. Leagă numeroase prietenii, printre care Albert Marquet și Theodor Pallady. Anul 1904 reprezintă un punct de cotitură în creația lui Matisse. După prima expoziție pa care i-o organizeză Ambroise Vollard în galeria sa din Paris, pictorul pleacă la Saint-Tropez, unde îl aștepta Paul Signac, care îl inițiază în stilistica divizionismului. În octombrie 1905 are loc la Paris al III-lea Salon de Toamnă.

Are loc un scandal artistic de proportii. Explozia culorilor puternic contrastante și modernitatea tablourilor trezesc furia criticilor oficiali. Unul dintre aceștia – Louis Vauxcelles – numește sala care grupează operele acestor artiști „cușca fiarelor sălbatice” („la cage aux fauves„). În anul 1908, Matisse deschide o școală de pictură în atelierul său din Paris, care va dura doar trei ani.

Începe să fie cunoscut, călătorește și expune în marile capitale Europene, (München, Moscova, Londra, Berlin). Igor Stravinsky și Serghei Diaghilev îi cer să deseneze costumele și decorurile pentru reprezentarea la Londra a spectacolului coreografic „Le chant du rossignol” („Cântecul privighetoarei„) cu formația de balet rusă (Les Ballets Russes) în 1919.

Bibliografie, note si citate:

Alfred H. Barr, Jr., Matisse: His Art and His Public New York: The Museum of Modern Art, 1951
Lawrence Gowing. Matisse. New York, Oxford University Press, 1979.
Alastair Wright. Matisse and the Subject of Modernism Princeton, Princeton University Press, 2006.
Britanica si Wikicommons (Eng., Fr. & Ro.)