Etichete

, , , ,

În 1895, Rousseau se mută în cartierul parizian Montparnasse, pe malul stâng al Senei, care va deveni locul preferat de întâlnire a avangardei intelectuale și artistice. Începând din 1902 predă în fiecare dimineață de duminică lecții gratuite de acuarelă și pastel, precum și de pictură pe ceramică și porțelan. De aici încolo pentru Rousseau începe o viață nouă, prietenii îl respectă ca pe un geniu. Pablo Picasso, care cumpărase de la un anticar tabloul său intitulat „Portret de femeie„, organizează în 1908, în onoarea lui, un banchet celebru la reședința sa din Bateau-Lavoir, cu participarea lui Guillaume Apollinaire, care îi dedică o poezie.

Colecționarul german Wilhelm Uhde îl vizitează cu regularitate, de altfel el a fost primul care a scris în 1911 o carte despre Rousseau. În 1907 pictează pânza intitulată „Îmblânzitoarea de șerpi„, inspirată de povestirile mamei pictorului Robert Delaunay asupra călătoriei sale în India. În tabloul „Calaret atacat de un jaguar” (1910), folosește „douăzeci și două de nuanțe de verde”, cum spune Rousseau cu mândrie criticului italian Ardengo Soffici.

În 1910, Rousseau își prezintă tabloul intitulat „Visul” la cea de-a 26-a expoziție de la Salonul Independenților, una din ultimele sale creații, considerata ca fiind testamentul său artistic. Jungla deasă este aici mai puțin impenetrabilă decât în alte tablouri, prin vegetația dispusă etajat umblă două animale de pradă, maimuțele sar de pe un copac pe altul, în timp ce muzicantul de culoare cântă la flaut.

Pe crengi stau păsări viu colorate, Venus își privește visul căruia florile îi adaugă prezența lor afrodiziaca. În drum spre o altă lume, Rousseau ne lasă moștenire o viziune paradisiacă și pretimpuriu suprarealistă. André Breton constata câțiva ani mai târziu: „Sunt aproape gata să cred că această pânză uriașă include în sine întreaga poezie și geneza misterioasă a epocii noastre. Nici o altă imagine nu mi-a trezit acest sentiment al sacralității”.

La inceputul anului 1910, artistul suferă din cauza unei plăgi la picior. Probabil, bolnav de diabet, rana se infectează, Rousseau moare la spital în urma cangrenei la 10 septembrie 1910.

Bibliografie, note si citate:

John Rewald Studies in Post-Impressionism, published by Harry N. Abrams 1986
André Salmon, Henri Rousseau dit Le Douanier, Éd. Georges Crès, 1927
Henri Rousseau dit « Le Douanier » 1844-1910 – Exposition de son cinquantenaire – Galerie Charpentier, Paris, Galerie Charpentier 1961
Britanica si Wikicommons (Eng., Fr. & Ro.)