Etichete

, , ,

În 1891 isi definitivează stilul propriu, care il va face cunoscut de atunci si pana la sfarsitul timpurilor. Tablourile, litografiile si afisele vorbesc despre completa polivalenta  a talentului său. Devine un pictor căutat de colecționari, organizatori de expoziții și editori. Castiga multi bani, pe care ii cheltuieste  cu o repeziciune remarcabila. Critica il “alinta”, dedicandu-i cronici pline de apreciere.

La începutul anului 1896, galeria pariziană „Manzy-Joyant” organizează o mare expoziție cu lucrările lui Toulouse-Lautrec. Starea sănătății pictorului se deteriorează, ceea ce se răsfrânge și asupra activității sale. Modul de viață pe care l-a dus timp de zece ani nu rămâne fără efect asupra sănătății sale și așa deficitară. Devine din ce în ce mai neliniștit, mai agresiv și se neglijează.

Crează însă în continuare, chiar și după nopțile pierdute. În această stare, realizează circa șaizeci de litografii, care sunt expuse în aprilie 1898 în filiala londoneză a Galeriei „Goupil”. Artistul adoarme la vernisaj. Toată iarna suferă din cauza alcoolismului deja cronic și din cauza lipsei de somn si hrana,  halucineaza zile intregi. O cură de dezintoxicare rămâne fără succes, artistul mituind sanitarii cu multi bani pentru a-i aduce sticle cu absint.

La 15 iulie 1901 părăsește Parisul, mama sa îl duce la moșia familiei, la Malromé din departamentul Gironde. La 9 septembrie moare în brațele acesteia. Singura fiinta care l-a iubit si l-a inteles cu adevarat. Maine – o ultima postare despre Henri de Toulouse-Lautrec, care va revolutiona in timp publicitatea, jurnalistica si felul in care un simplu afis poate deveni un obiect de arta. Henri de Toulouse-Lautrec isi va gasi un mare urmas dupa o jumatate de secol de la moartea sa – Andy Warhol.

Bibliografie, note si citate:

André Fermigier, Toulouse-Lautrec, Presses Pocket, 1991.
Henri Perruchot, La vie de Toulouse-Lautrec, Le Livre de Poche, no 565, 1992.
Britanica si Wikicommons (Eng., Fr. & Ro.)