Etichete

, ,

În 1874, dupa intoarcerea din America, Degas participă la prima expoziție a impresioniștilor organizată în salonul fotografului Nadar, expoziție care declanșează scandal în cercurile criticii si a “iubitorilor de arta”. Este exact momentul pe care l-am descris la inceputul seriei, cand ziaristul Louis Leroy le dă numele ironic de impresioniști. Degas nu accepta această definire și considera  concepția sa ca fiind realistă. Realismul său nu are nici o legătură cu principiile de bază ale picturii în „plein air” ( aer liber) preconizate de ceilalți membri ai grupului.

Nu împărtășește opinia lui Monet referitoare la variația luminii, ci se concentrează asupra modului de a reprezenta variabilitatea corpului uman și mișcarea in spatiu interpretand activitati normale din viata zilnica sau de multe ori dansand. Degas pictează timp de mai mult de un sfert de secol balerine, realizează schițe și sculpturi avându-le ca subiect. Aceasta ușurează urmărirea dezvoltării sale artistice.

La cea de-a doua expoziție a impresioniștilor în 1876, Degas expune douăzeci și patru de lucrări. Participă cu numeroase tablouri la următoarele expoziții; la a șasea expoziție, în 1881, Degas își limitează participarea la patru desene și o sculptură, capodopera intitulată „Mica balerină„.

În mai 1886, la ultima expoziție a impresioniștilor, Degas prezintă tabloul „Modista” și o serie care constă din zece nuduri feminine, în legătură cu care scriitorul Huysmans nu-și precupețește laudele: „Desenul rapid și nervos este în măsură – așa cum se întâmplă cu desenele japoneze – să fixeze într-un mod cu totul original vibrația, mișcarea și gestul”. Maine o ultima  postare despre Edgar Degas.

Bibliografie, note si citate:

Britanica si Wikicommons (Eng., Fr. & Ro.)
Fiorella Minervino. Tout l’œuvre peint de Degas, Flammarion, coll. « Les Classiques de L’Art », Paris, 2008
Bade, Patrick; Degas, Edgar. Degas. London: Studio Editions. 1992
Gordon, Robert; Forge, Andrew. Degas. New York: Harry N. Abrams,1988