Etichete

, ,

Provenienta familiala a lui Pierre-Auguste Renoir este probabil cea mai modesta dintre toti impresionistii. Nascut in anul 1841 la Limoges, este fiul unui croitor sarac. Parasește casa parintilor devreme si il gasim la varsta de 13 ani ca lucrator intr-un atelier de jaluzele si evantaie pe care le picta cu ajutorul desenelor copiate de la  Louvre, aflat aproape de mansarda in care traia cu inca doi ucenici.

In doi ani reuseste sa agoniseasca ceva bani pentru a putea studia pictura. După un scurt timp petrecut în școala pictorului Charles Gleyre, în 1862, datorita talentului, primeste o modesta bursa, fiind admis în Académie des Beaux-Arts din Paris. La școala de pictură a lui Gleyre cunoaște și se împrietenește cu Claude Monet, Fréderik Bazille și Alfred Sisley, care studiau și ei pictura in acelasi atelier.

Renoir reușește să-si expună tablourile ne-fiind inca “acuzat” de impresionism  în 1865 la „Salonul Oficial„, celebra expoziție anuală pariziană, unde lucrările erau admise după o selecție minuțioasă. In anul următor este respins, împreună cu Manet și Cézanne. Lucrul se repetă și în 1867. Lipsit de mijloace si fara succes la public, Renoir se mută, împreună cu Monet, în casa lui Bazille, alt prieten impresionist. Bazille dispune de mijloace financiare grație averii tatălui său, cei trei prieteni lucrează împreună și isi petrec serile (si noptile)  la cafeneaua Guerbois, loc de întâlnire a avangardei artistice (Groupe des Batignolles).

În 1867 și 1870 expune din nou la Salon. Tot in 1870 moare pe frontul franco-prusac bunul lui prieten, Bazille, moarte care il va afecta profund. După sfârșitul războiului, îl vizitează des pe Monet, care locuia atunci la Argenteuil, în apropiere de Paris. Vin aici și Sisley, Pissarro și Manet, pentru a picta împreună.

Cei patru fondează asociația Société d’artists, care organizează în 1874 prima expoziție a impresioniștilor. Câțiva colecționari încep să se intereseze de pictura impresionistă și unele pesoane influente îi comandă portrete. Maine un alt articol despre Pierre-Auguste Renoir.

Bibliografie, note si citate:

Paul Joannides. Renoir: sa vie, son oevre, Ed. Soline, 2000
Peter H. Feist. Renoir, Ed. Taschen Verlag, 1993
Britanica si Wikicommons (Eng., Fr. & Ro.)