Etichete

, ,

Manet este in tinerete un “filfizon” elegant si frevent al cafenelelor si localurilor la moda din orasul luminilor. În aceste locuri își găsește inspirația pentru tablourile sale înfățișând viața pariziană. Unei astfel de seri i se datorează tabloul „Concert în parcul Tuilleries(vezi postarea de ieri), în care putem recunoaște prietenii pictorului, printre care și Beaudelaire.

Tema aleasă de Manet a fost surprinzătoare pentru acele timpuri, asemenea tablouri plein-air nu erau considerate “artistice”, fiind utilizate pentru ilustrarea revistelor și reportajelor din ziare.

Impresionisti ca  Claude Monet, Edgar Degas și Auguste Renoir admiră sincer talentul creatorului Olympiei. În 1867, pentru a ocoli respingerea care era de așteptat din partea juriului „Expoziției Mondiale din Paris„, Manet închiriază un pavilion, unde prezintă cincizeci de tablouri.

Deși admirator al noilor creații ale colegilor impresionisti, Manet n-a participat niciodată la expozițiile impresioniștilor. A preferat să se lupte cu juriul Salonului, și în anii următori se impune și este din ce în ce mai des admis la vernisajele Salonului Oficial, dar își organizează expoziții și în atelierul propriu.

Manet are o predilecție deosebită, aproape o brutalitate, de a trece de la culori foarte deschise la cele foarte închise. În opoziție cu impresioniștii, Manet nu folosește întrepătrunderile fine dintre nuanțe care nu pot fi văzute de aproape. După opinia lui, o asemenea elaborare migăloasă a culorilor slăbește caracterul decis al acestora.

Bibliografie, note si citate:

Rewald, John. The History of Impressionism, Museum of Modern Art, 1961.
Krell, Alan. Manet and the Painters of Contemporary Life, Thames and Hudson, 1996.
Britanica si Wikicommons (Eng., Fr. & Ro.)