Etichete

, ,

Moto:Pentru a putea să-și dezvolte geniul, a trebuit să riște ca arta lui să înceteze să mai placă.” — André Malraux [wikipedia]

Inchiziția confiscă si La Maja Desnuda si versiunea mai decenta La Maja Vestida. Goya devine amenintat si haituit de Inchiziție in incercarea lor sa afle cine a fost modelul tablourilor. Goya scapa cu greu, cu ajutorul regelui, care a intervenit direct pentru a-l salva. Identitatea persoanei pictate a fost înconjurată de o aură de legende, multă vreme s-a spus că artistului i-a servit de model chiar Ducesa de Alba, modificând evident fizionomia, frumosul cap al femeii dând impresia că a fost lipit de trup, ca și cum Goya ar fi pictat trupul iubitei în așa fel încât să nu poată fi recunoscut de alți ochi. Martorii epocii nu confirma de loc aceasta prezumptie romantica. De fapt lui Goya i-a sevit drept model una dintre metresele lui Godoy, dar legendele sunt intotdeauna mai frumoase decat adevarul. Cunoscurta biografie romantica a lui Lion Feuchtwanger din anul 1951, despre Goya, tradusa si in limba romana, impamanteneste aceasta legenda.

În anul 1807, armatele franceze ocupă Spania, împăratul Napoleon așează pe tronul Spaniei pe fratele său Joseph. Goya a crezut la început că domnia lui Napoleon va duce la răspândirea ideilor revoluționare și la democratizarea Spaniei, bineinteles ca nu s-a intamplat. Un război crunt  va dura până în anul 1814, până în momentul retragerii trupelor franceze. O data cu reinstaurarea Burbonilor spanioli (Ferdinand al VII-lea), Goya trebuie să demonstreze că în timpul guvernării franceze a rămas fidel coroanei spaniole. O face cu ajutorul unor tablouri religioase si cu tematica pro-regala.

In perioada cand a fost perescutat si cercetat de Inchiziție, pictorul realizează și gravuri pe cicluri tematice. În „Los Caprichos” („Capriciile„, 1797-1799) – într-un număr de optzeci de gravuri – artistul prezintă fantasme, care prind viață când rațiunea adoarme și voința omului este guvernată de prostie, mârșăvie, durere sau dorințe neînfrânate. În anii 1810-1815 urmează un al doilea ciclu, „Los desastres de la guerra” („Ororile războiului„), în perioada războiului cu Franța napoleoniană și a înnăbușirii sângeroase a revoltei populației din Madrid. Represiunea răsculaților va face obiectul a două tablouri celebre: 2 mai 1808 – Masacrul de la Madrid, (1814) și 3 mai 1808 – Împușcarea revoltaților madrileni, (1814). O postare finala, maine.

Bibliografie, note si citate:

Tomlinson, Janis. Francisco Goya y Lucientes 1746–1828‘.’ Phaidon, 1999, 1994.
Gassier, Pierre. Goya: A Biographical and Critical Study. New York: Skira, 1955
Britanica si Wikicommons (Eng & Ro.)