Etichete

, , ,

Am ales doua lucrari – “Ospătul lui Baltazar” si “Rondul de Noapte”. Majoritatea specialistilor ar fi preferat in locul “Ospatului”, “Lecţia de anatomie”, lucrarea care l-a facut pe Rembrandt faimos. Din nefericire, compozitia este atat de artificiala ca nu poate fi considerata o mare opera. Toti doctorii, in loc sa priveasca cadavrul operat sau cel putin pe doctorul Tulp, il privesc pe pictor. Deci o compozitie artificiala care nu ar fi trecut astazi portile atelierului cu toata genialitatea executiei (vezi Lecţia de anatomie a doctorului Tulp).


In tabloul “Ospătul lui Baltazar” (1635), Rembrandt descrie  spaima lui Nabucodonosor în clipa în care mâna lui Dumnezeu lasă următorul mesaj în ebraica: mane, sa(ta)kel, fares („numărat, cântărit, împărtit”), ceea ce el nu întelege, simtindu-i însă sensul tragic (regatul său va fi divizat mai târziu între mezi si persani). Acest episod din cartea Profetului Daniel se desfăsoară în timpul unui ospăt al lui Baltazar. Oaspetii beau din cupele de aur jefuite din templul de la Ierusalim Spaima de pe chipul comesenilor este evidentă la femeia si la bărbatul din partea stângă a tabloului.

“Rondul de Noapte” (De Nachtwacht) este fara indoiala una din cele mai mari capodopere ale picturii din toate timpurile, care fara probleme egaleaza “Cina cea de Taina” a lui Leonardo. Cateva lucruri mai putin cunoscute. Probabil ca numele picturii nu este cel original. Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfătisează o actiune care se desfăsoară la lumina unei după-amiezi târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne. Deci nici vorba de “noapte.” Originalul fusese probabil mai mare decat cel de astazi. O copie de la inceputul secolului al XVIII-lea ne arata ca au fost taiate parti din original pentru ca sa intre intr-o incapere sau pe un perete.

“Rondul de noapte” 1642, considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal. Comandantul Frans Banning Cock ar fi dorit să iasă mai mult în evidentă în acest urias tablou. Ori, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra actiunii. Pentru el tema este miscarea, actiunea si nu o compozitie colectiva si anosta a unui grup. Puternicele contraste de lumină si culoare, jocul fin al miscării trupurilor, umbrelor si rechizitelor înviorează exceptional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compozitie de lumini.

Intr-o productie documentara recenta facuta de Discovery sunt discutate si alte aspecte “sociale” ale componentilor compozitiei lui Rembrandt; nu cred ca avem posibilitatea sa redam toate variantele prezentate de acest documentar pe care eu il recomand cu placere.

Bibliografie, note si citate:

Bull, Duncan, et al., Rembrandt-Caravaggio, Rijksmuseum, 2006.
Slive, Seymour, Dutch Painting, 1600–1800, Yale UP, 1995,
Britanica si Wikicommons (Eng, De.  & Ro.)