Etichete

, , ,

În 1629, dupa ce a primit acceptul regal pentru calatoria (de studii) in Italia, Diego Velázquez paraseste Madridul in compania generalului Spinola, numit noul  comandant al trupelor spaniole din Italia. Velázquez soseste la Genova, de acolo pleacă la Milano, apoi la Venetia si Roma. Rămâne un an la Roma, fiind bine primit la Vatican. Înainte de a se întoarce în Spania, Velázquez vizitează Napoli pentru a picta portretul surorii regelui spaniol, infanta Maria Tereza, căsătorită cu viitorul împărat Ferdinand al III-lea.

Se reîntoarce la Madrid în ianuarie 1631 si îsi preia  postul la curtea regală. Are numeroase solicitări si comenzi privind executarea unor portrete, dar si a unor lucrari  cu tematică sacră. In anul 1635 realizează una dintre cele mai celebrate lucrări,   intitulată „Predarea Bredei„. Tabloul reprezintă momentul în care Justin Nassau, guvernatorul orasului olandez Breda, predă cheile orasului său generalului Ambrogio Spinola, comandant al armatelor spaniole victorioase. Scena, care avea menirea să prezinte idealul spaniol – curaj si virtute cavalerească fată de adversarul învins -, este realizată natural, într-o zi luminoasa, scotând în evidentă peisajul olandez. Tabloul este realizat pentru decorarea salonului principal din noul palat construit – „Buen Retiro„.

Atributiile lui Velázquez în calitate de pictor al curtii sunt amplificate  în 1636, când primeste titlul de „decorator al curtii„, având sarcina decorării apartamentelor regale. În 1643 este numit curatorul colectiei regale, având ca atributie supravegherea lucrărilor de renovare a Alacazarului.


In aceasta perioada, Diego Velázquez, pictor intr-o Spanie profund conservatoare, incearca sa-l imite pe Tiziano in cateva nuduri, despre care se vorbeste in cele scrise si pastrate in familia pictorului. Un singur nud s-a pastrat, “Venus la oglindă”, pictura in care este clara influenta marelui pictor italian (Tiziano) cu celebra lui pictura “Venus din Urbino„.

Venus la oglindă„, desi este clar influentata  de nudurile lui Tiziano, creaza prin compozita sa o viziune personală. Trupul zvelt si frumos  modelat al zeitei este mult mai proportional decat in pictura italiana si net superior celei flamande. Nudul este văzut din spate, cand reflexia chipului zeitei în oglinda este neclară. Impresia privitorului ar fi că Venus nu-si admiră propria frumusete, ci mai degrabă urmăreste pe cel care o priveste.

În 1649, Velázquez este trimis de rege în Italia cu misiunea de a achizitona picturi si sculpturi pentru galeria nouă a palatului Alcazar. Pictorul ajunge la Venetia, unde cumpără  numeroase lucrări ale lui Tintoretto. După aceea pleacă la Modena, Parma, Bologna, iar la sfârsitul calatoriei la Roma.

Bibliografie, note si citate:

Brown, Johnathan (1986) Velázquez: Painter and Courtier Yale University Press, New Haven,
“Velázquez, Diego” (1995). Enciclopedia Hispánica. Barcelona: Encyclopædia Britannica Publisher
Wikicommons (Eng & Ro)