Etichete

, ,

După ce se intoarce din peregrinarile din Italia, Rubens devenise principalul exponent artistic al școlii din Antwerpen. Cu sute de solicitări, pictorul își deschide un atelier, în care execută schițele de compozitie, care sunt pictate de elevii lui și mărite la scara cerută de proiect; dupa acest proces, finisarea este facuta intotdeauna de Rubens. Dintre discipolii săi, au devenit mari pictori: Anton van Dyck, Jacob Jordaens și Jan Bruegel. Printre numeroșii artiști de mai târziu, la care se recunoaște influența lui Rubens, sunt de menționat: Watteau, Fragonard, Delacroix, si intr-o masura, Renoir.

Am ales trei opere ca cele care pot fi considerate cele mai semnificative – “Tripticul Coborârea de pe Cruce”, “Răpirea fiicelor lui Leucip” si “Judecata lui Paris”.

Tripticul Coborârea de pe Cruce este realizat la scurtă vreme după întoarcerea din Italia. Comanda tripticului a fost făcută în 1611 de gardianul civic al Antwerpen-ului. La acea vreme, conducătorul ghildei era Burgermaster Nicolaas Rockox, care și apare în pictură. Cele două panouri laterale prezintă Vizitarea și Prezentarea în templu. În momentul în care tripticul este închis, spectatorul poate vedea o scenă din viața Sfantului Cristofor („Cristophorus” în greacă însemna „cel care îl poartă pe Crist”). Există deci o legătură evidentă între cele patru picturi care compun tripticul, subiectul fiind acela al purtării lui Iisus. Influența lui Caravaggio este foarte puternică, fiind evidentă în contrastele violente dintre lumină și umbră, precum și în realismul execuției. Totuși, compoziția este de-dramatizată și capătă trăsături mai clasice. Aceasta rezultă din faptul că Rubens cedează tot mai mult influenței exercitate de Tiziano, pe care îl va admira până la moarte.

Răpirea fiicelor lui Leucip, realizat in anul 1618, este o compoziție plină de dinamism, care “povesteste” o istorie, care degajă multă miscare si energie. Întreg ansamblul este în legătură cu tematica extrasă din mitologia greacă, în care se povestește cum gemenii Castor și Polux – născuți din legătura lui Zeus cu Leda – au răpit două din fiicele lui Leucip, cu intenția de a le lua în căsătorie. Nu trebuie uitat că Rubens era un pictor erudit. Într-o zi, el a afirmat despre tablourile sale: „Pentru a le înțelege cu adevărat, sunt necesare explicațiile autorului”. Rubens are 40 de ani atunci cand realizează pictura. Rubens exaltă culorile, folosindu-se de raporturile dintre complementare: roșu carmin și vermillonul mantiilor răspund culorii verzi a peisajului, galbenul aurit al drapajului aruncat in prim plan dă replica culorii albastre a cerului.

Judecata lui Paris a fost pictata intre anii 1635-1638. Tabloul este inspirat de mitul alegerii „celei mai frumoase” de către Paris, alegere care a dus la războiul Troiei, a fost o ocazie “laica” pentru Rubens de a prezenta nuduri de femeie. De la stânga la dreapta, prin personajele Atenei, Afroditei și Herei, artistul prezintă nudul de femeie din față, profil și spate. Când Paris oferă mărul Afroditei, furia Herei dezamăgite, întoarsă cu spatele, este sugerată de păunul de la picioarele ei. În Afrodita se recunoaște fizionomia Helenei Fourment, cea de-a doua nevesta a lui Rubens.

Începând cu anul 1637, crizele de artrită de care suferea de mai mulți ani se îndesesc și devin tot mai grave. La 30 mai 1640, Peter Paul Rubens încetează din viață. Este înmormântat în biserica Sfântul Iacob din Antwerpen, chiar sub tabloul pictat de el, Sacra Conversazione.

Bibliografie, note si citate:

Jaffé, Michael, Rubens and Italy. Cornell University Press, 1977.
Held, Julius S.  „Thoughts on Rubens’ Beginnings.” In: Ringling Museum of Art Journal: 14–35, 1983
Martin, John Rupert . Baroque. HarperCollins, 1977.
Enciclopedia Britanica si WikiCommons (Ro. Eng & It.)