Etichete

, , ,

Primul mare artist al barocului italian este fara indoiala Giacomo della Porta (1533 – 1602). Elev al lui Michelangelo Buonarroti, continua  lucrarea la Roma, în special la faţada bisericii iezuite Il Gesu, construind cea mai importantă faţadă de biserică a barocului timpuriu.

Cel mai mare ansamblu arhitectoral baroc va fi reprezentat de Piaţa „Sfântul Petru” si de faţada Bazilicei Sfântului Petru din Vatican. Piaţa „Sfântul Petru” a fost realizată de arhitectul Gian Lorenzo Bernini între 1656-1667, la comanda papei Alexandru al VII-lea în fata Bazilicii Sf. Petru din Roma. În prezent Piata Sf. Petru este teritoriu al Statului Vatican. Colonadele lui Bernini constituie frontiera de stat dintre Vatican si Italia.

Bazilica Sfântul Petru din Vatican este rezultatul unor lucrări de-alungul mai multor secole. La început a fost doar un monument comemorativ în locul unde apostolul Petru, considerat drept primul papă al Romei, ar fi fost martirizat şi înmormântat, în apropierea circului lui Nero. Între anii 319 şi 329, împăratul Constantin cel Mare a construit pe acest loc o mare bazilică. În secolul al XV-lea, clădirea era în stare de ruină şi papa Iuliu al II-lea hotărăşte construirea unei noi bazilici de mare amploare. Construirea edificiului actual, începută la 18 aprilie 1506, se sfârşeşte în anul 1612, în timpul papei Paul al V-lea. Bazilica a fost sfinţită la 18 noiembrie 1626 de către papa Urban al VIII-lea.

Faţada în stil baroc este dominată de statuile Mântuitorului, Sfântului Ioan Botezătorul şi a 11 Apostoli (cea a sfântului Apostol Petru se găseşte în interior). În mijloc se află loggia binecuvântării papilor, de unde Papa împarte binecuvântarea festivă „urbi et orbi”. Poarta centrală de bronz este o operă a lui Filarete, care a fost concepută în 1445 pentru vechea bazilică. Poarta din dreapta se deschide numai cu ocazia „anilor sfinţi”.

În mijlocul Bazilicii, sub cupolă, se află altarul principal al papilor, dominat de un baldachin înalt de 29 metri, realizat în bronz de Bernini, o alta capodopera a barocului roman. În absidă se găseşte Scaunul episcopal al Sfântului Petru, susţinut de statuile celor patru sfinţi doctori ai Bisericii: Sf. Ambrozie, Sf. Augustin, Sf. Atanasie şi Sf. Ioan Gură de Aur.

Din punct de vedere artistic, bazilica „Sfântul Petru” reprezintă apogeul barocului roman, într-un moment al istoriei europene în care Biserica Catolică căuta să se impună ca prestigiu faţă de creşterea puterii statelor naţionale – Franţa şi Spania.

Bibliografie, note si citate:

Katherine Rinne, „Fluid Precision: Giacomo della Porta and the Acqua Vergine fountains of Rome„, in Landscapes of Memory and Experience, ed. Jan Birksted London, 2000.
 Christof Thoenes, San Pietro: la fortuna di un modello nel Cinquecento, in „Barnabiti studi” n 19, 2002.
Pevsner, Nikolaus (1963), An Outline of European Architecture (7th ed.), Baltimore: Penguin Books,
Heinrich Wölfflin, Renaissance and Baroque, 1984 (Retipărit după originalul publicat în germană în 1888)
Toman Rolf, Il barocco. Architettura, scultura, pittura, Ullmann (collana Grandi libri), 2004.
Kitson, Michael. The Age of Baroque. Landmarks of the World’s Art. London: Hamlyn; New York: McGraw-Hill, 1966.
Enciclopedia Britanica si Wikicommons (En, It. & Ro.)