Etichete

, , ,

Între anii 1486 – 1490, Durer îşi face ucenicia în atelierul pictorului şi gravorului Michael Wolgemut, fiind influenţat de gravurile în lemn ale acestuia pentru ilustrarea cărţii „Weltchronik” („Cronica lumii”, 1488-1493) de Hartmann Schedel, la care ar fi şi colaborat. Albrecht Dürer a creat  320 -350 de gravuri în lemn şi 100 gravuri în cupru si a contribuit în mod hotărîtor la dezvoltarea gravurii ca formă de artă de sine stătătoare.

Gravura este o tehnica  care presupune săparea, incizarea, perforarea sau obturarea prin diverse procedee fizice ori chimice a unei suprafeţe, de regulă plana (placă de gravură) în vederea imprimării şi multiplicării ulterioare a imaginii. De asemenea, termenul mai este folosit şi referitor la incizarea diverselor obiecte în scopul decorării lor. Metoda de imprimare a incunabulelor sau a gravurilor artistice era simpla: (1) aranjarea semnelor tipografice in formatul necesar; (2) imbibarea formatului tipografic cu cerneala si (3) aplicarea colii pe formatul tipografic si tiparirea ei.

Simpla da, dar necesita o intensa munca de pregatire a acestor palete sau forme tipografice, necesara pentru a introduce grafica, ilustratiile si miniaturile si bineinteles colorarea si iluminarea lor. Prima etapa in acest procedeu era prepararea matritelor si a literelor necesare. Aceasta preparare consta in construirea a doua elemente primordiale, primul element era matriţa (matrix) si al doilea perforatorul de litere (punch) – in cazul cand este vorba de incunabile. Vezi mai multe pe blogul Paleografia a lui Theophyle.

Odată zgâriat desenul, este acoperit cu un strat fin de cerneală tipografică. Cu ajutorul unei pânze apretate se elimină cerneala în surplus şi se acoperă cu o hârtie (de regulă umedă), iar apoi prin presare se transferă desenul de pe placă pe hârtie. Astfel procesul poate fi repetat, teoretic, fără a avea diferenţe între exemplare.

Placa, piatra în cazul litografiei sau sita în cazul serigrafiei este suprafaţa supusă alterării fizice sau chimice ce permite prin aplicarea cernelei de gravură reproducerea unui număr (tiraj) de exemplare identice sau aproape identice.

Chiuveta este urma lăsată de grosimea plăcii pe hârtie. Ea este o adâncitură de obicei dreptunghiulară ce înconjoară suprafaţa imprimată.

Notarea tirajului se face pe fiecare exemplar în parte, în ordinea în care au fost imprimate. Mai întâi se notează numărul curent al exemplarului, iar apoi numărul total de exemplare imprimate. De asemenea, pe fiecare exemplar se mai scriu titlul lucrării, tehnica (de ex. litografie, xilogravură 2 plăci), anul şi semnătura artistului. În cazurile în care gravura este imprimată la un atelier specializat de gravură, alături de semnătura artistului apare şi semnătura gravorului sau a imprimeurului. Notările se fac în partea de jos sub chiuvetă, de obicei cu creionul.

Bibliografie Note si Citate:

Theophyle, Despre Incunabul – Arta Tiparului.
Borer (Alain) & Bon (Cécile). L’oeuvre Graphique De Albrecht Dürer. Hubschmid & Bouret. 1980.
Britanica si Wiki-commons (Ro & Eng)