Etichete

, ,

Dürer a executat mai multe opere comandate de împăratul Maximilian I, destinate renumelui şi fastului imperial, printre care portretul împăratului „pe fond verde” (1519).

După moartea lui Maximilian, Dürer încearcă să se apropie de urmaşul lui, împăratul Carol Quintul, care îl primeşte în audienţă in anul 1520, într-una din reşedinţele sale din Ţările de Jos şi îi acordă o serie de privilegii. Călătoria în Ţările de Jos reprezintă un adevărat triumf.

Magistratul oraşului Anvers îi oferă un venit anual de 300 de guldeni-aur, o casă, întreţinere gratuită şi garanţia cumpărării tuturor operelor create, cu condiţia de a se stabili în acest oraş.

Dürer, îmbolnăvit între timp de malarie, se întoarce totuşi la Nürnberg. În această ultimă perioadă a vieţii sale, realizează, printre alte, cele două tablouri monumentale (1526) reprezentând pe apostolii Petru şi Pavel şi pe evangheliştii Marcu şi Ioan. Tot în acest timp se consacră unor lucrări de tehnică şi teorie a artei:

  • Instruirea măsuratorii cu compasul şi bolobocul in linii;
  • Patru carti, cu proporti umane.

Dupa îmbolnavirea lui de malarie, Albrecht Dürer se întoarce acasa în Nürnberg cu o splină marită pe care o schiţeaza medicului sau într-o scrisoare. Albrecht Dürer moare în Nürnberg, la 6 aprilie 1528, cu puţin timp înainte de a împlini 57 de ani. Este înmormântat în cimitirul bisericii St. Johannis din Nürnberg şi lasă o substantiala avere de 6.000 de Guldeni.

Bibliografie, note si citate:

Erwin Panofsky, Viaţa şi arta lui Albrecht Dürer, München 1977
Matthias Mende, Albrecht Durer – un artist în oraşul său , Nürnberg 2000
Britanica si Wiki-commons