Etichete

, ,

Între anii 1505 şi 1507, Dürer întreprinde o nouă călătorie la Veneţia, unde il cunoaşte pe Giovanni Bellini, pe care îl consideră drept cel mai bun pictor („Bester in der Malerei”) şi de la care preia forţa şi profunzimea coloritului. Primeşte din partea negustorilor germani din Veneţia comanda unui tablou de altar – „Rosenkranzfest” („Sărbătoarea Rozariului”, 1506), care este apoi cumpărat pentru o mare sumă de bani de împăratul Rudolf II şi adus la Praga, unde se găseşte şi astăzi în „Národni Galerie”.

Întors la Nürnberg, unde se bucură de mare prestigiu, este numit în consiliul orăşenesc. În anul 1507 pictează tabloul „Adam şi Eva”, versiune plastică a unei gravuri din 1504. În acest tablou se recunoaşte influenţa Renaşterii italiene cu privire la legile perspectivei, ale proporţiilor şi ale reprezentării ideale a figurii omeneşti ca postulat obligatoriu în pictură.

În anii 1509-1516 (1511?) realizează pictura „Anbetung der heiligen Dreifaltigkeit” („Adoraţia Sfintei Treimi”), destinată iniţial unei capele din Landau, ajunsă mai târziu în posesia împăratului Rudolf al II-lea. Un punct culminant din această perioadă îl reprezintă cele trei gravuri în cupru „Ritter, Tod und Teufel” („Cavalerul, Moartea şi Diavolul”, 1513), „Der heilige Hieronymus”  („Sfântul Hieronimus”, 1514) şi „Melencolia I” („Melancolia I”, 1514).

Prin aceste opere, Dürer eliberează gravura de funcţia auxiliară a pregătirii unor tablouri şi îi conferă un rang major în artele plastice. Între anii 1511-1513 pictează pentru galeria oraşului Nürnberg portretele unora din cei mai reprezentativi împăraţi germani, printre care portretul lui Carol cel Mare.

Bibliografie, note si citate:

Erwin Panofsky, Viaţa şi arta lui Albrecht Dürer, München 1977
Matthias Mende, Albrecht Durer – un artist în oraşul său , Nürnberg 2000
Britanica si Wiki-commons