Etichete

, ,

Albrecht Dürer s-a născut în 1471 la Nürnberg, ca al treilea fiu din cei 18 copii ai lui Albrecht Ajtósi, meşter ungur, stabilit la Nürnberg şi Barbara Holper – Dürer. Albrecht Dürer a fost gravor, pictor si teoretician, una din personalităţile proeminente ale istoriei universale a artei. Cu cele 320 -350 de gravuri în lemn şi 100 gravuri în cupru a contribuit în mod hotărîtor la dezvoltarea gravurii ca formă de artă de sine stătătoare.

Albrecht Ajtósi, tatăl său, era giuvaergiu, lucra în special cu aur, meserie pe care ar fi dorit să o transmită şi fiului său. Tânărul Albrecht are însă mai degrabă înclinaţii spre desen, lucrează pe pergament şi încearcă primele sale gravuri. Între anii 1486 – 1490 îşi face ucenicia în atelierul pictorului şi gravorului Michael Wolgemut, fiind influenţat de gravurile în lemn ale acestuia.

Începând cu anul 1490, Albrecht Dürer întreprinde călătorii prin diverse centre ale Europei Occidentale si Centrale pentru a învăţa de la marii maeştri ai vremii. Lucrările sale din această perioadă demonstrează influenţa şcolii vechi olandeze ( Jan van Eyck, Rogier van der Weyden). În 1494 se căsătoreşte cu Agnes Frey, dintr-o înstărită familie burgheză din Nürnberg.

În octombrie 1494 pleacă pentru prima dată în Italia, la Veneţia, unde studiază operele maeştrilor din secolul al XV-lea şi copiază gravurile în cupru ale lui Andrea Mantegna. Întors la Nürnberg, îşi deschide în 1497 propriul atelier. Din această perioadă datează operele sale „Apokalypse”  („Apocalipsa”, o serie de gravuri în lemn, 1498), Der verlorene Sohn („Fiul pierdut”, gravură în cupru, 1498), „Autoportret” (1498) aflat la Museo del Prado din Madrid şi autoportretul din 1500 – reprodus mai sus – care sugerează chipul lui Iisus.

Bibliografie, note si citate:

Erwin Panofsky, Viaţa şi arta lui Albrecht Dürer, München 1977
Matthias Mende, Albrecht Durer – un artist în oraşul său , Nürnberg 2000
Britanica si Wiki-commons