Etichete

, , ,

Rogier van der Weyden (1400 – 1464), cunoscut si sub numele de Rogier de le Pasture, împreună cu maestrul sau Jan van Eyck sunt printre primii pictori ai Renasterii Occidentale in afara Italiei. Nascut in anul 1400, la Bruxelles, isi  începe cariera în 1427 ca ucenic in atelierul lui Jan van Eyck.

La începuturi, van der Weyden preia din stilul gotic hieratismul, motivele sacre, fondul de aur, construcţia oblică sau simetrică, întâlnite în câteva reliefuri tournaisiene din epocă. Viziunea profesorilor săi îl influenţează: de la Campin asimilează modul de înţelegere a spaţiului, a formelor şi coloritului; de la van Eyck reţine eleganţa si perspectiva riguroasa, obţinută printr-o factură precisă. De la amândoi învaţă minuţiozitatea aproape apasatoare a detaliilor.

În 1436 devine pictorul oficial al oraşului Bruxelles si isi ia numele  de van der Weyden. Anul următor i se naşte fiul lui, Petrus, care va deveni un alt pictor cunoscut al scolii flamande. Realizează numeroase capodopere: Coborârea de pe Cruce (1436), tabloul Fecioarei, numit Miraflores (cca 1437); Tripticul Calvarului (cca 1440); Bărbat citind o scrisoare sau Sfântul Yves (1440).

Nicolas Rolin, cancelarul lui Filip cel Bun, îi comandă celebrul Poliptic al Judecăţii de Apoi pentru azilul din Beaune (cca 1445-1449). Compune dipticuri care, la fel ca Laurent Froimont, asociază o Fecioară cu Pruncul (Caen) unui portret de donator (Froimont, Bruxelles).

În 1450, ajunge in Italia la Roma şi Ferrara, realizează Fecioara Medici  şi Punerea în mormânt. Influenţa italiană se citeşte de asemenea în simplicitatea căutată a Tripticului Braque (cca 1450-1452).

Van der Weyden introduce la maturitatea sa artistica  un realism insotit de o solemnitate aproape patetică – vezi Coborârea de pe cruce.

Rogier van der Weyden ramane unul dintre cei mai mari pictori flamanzi ai secolului al XV-lea, împreună cu Jan van Eyck. El păstrează accente gotice, dar introduce un nou realism. Opera sa este bazată pe armonia dintre construcţia ritmată a liniilor şi emoţia expresivă, sfântă. Realismul său îi inspiră personaje făcute din carne şi oase, simple, patetice şi mişcătoare. La sfârşitul vieţii, va reveni la o artă gotică plata si aproape schematica.