Etichete

, ,

În 1433, van Eyck se căsătoreşte cu Margarethe, cu zece ani mai tânără decât el, părăseşte curtea şi se stabileşte la Brugge. Au doi copii, un băiat şi o fată, Lyevine, care devine călugăriţă la mănăstirea Sf. Agneta din Maaseyck. Pictorul lucrează mai departe pentru Filip cel Bun şi, probabil în 1436, pleacă într-o „misiune diplomatica secretă” la Praga.

În această perioadă, însă, picteaza mult – pictura devenind subiectul central al vietii lui. Din aceasta perioada datează unele dintre cele mai importante opere ale sale, printre care „Portretul soţilor Arnolfini” (1434) şi „Madona cancelarului Rolin” (1435).


Soţii Arnolfini” reprezinta, probabil, cel mai cunoscut tablou al lui van Eyck. El înfăţişează pe negustorul din Lucca, Giovanni Arnolfini, cu prilejul căsătoriei sale cu Giovanna Cenami (interesant de mentionat ca respectiva Giovanna arata putin cam gravida). Tabloul constituie o excelentă ilustrare a ceea ce Panofsky (vestit critic) a numit „simbolismul ascuns” al lui van Eyck.

Madona cancelarului Rolin” îl înfăţişează pe Nicolas Rolin, cancelarul lui Filip cel Bun, îngenuchiat în faţa copilului Iisus, pe care îl ţine în braţe Madona, aşezată pe tron. Unul dintre elementele cele mai originale ale tabloului este priveliştea oraşului, impreuna cu peisajul care se desfăşoară în fundal, printre două coloane.  Arta peisagisticii este aici însuşită la perfecţie, van Eyck zugrăveşte realităţile oraşului cu o minuţiozitate incredibilă: trecători pe străzi, figuri mici, vizibile totuşi pe pod, fragmente de clădiri, etc. Lanţul muntos, abia perceptibil în depărtare, este în contrast cu cel de-al doilea plan al imaginii, unde într-o grădină luxuriantă, plină de flori, se plimbă păuni.

Ducele îşi exprimă recunoştinţa faţă de opera pictorului şi, după moartea acestuia, survenită la Brugge, la 9 iulie 1441, ii ofera văduvei artistului o importantă sumă de bani „în semn de recunoaştere a meritelor soţului şi ca o expresie a compasiunii pentru pierderea pe care ea şi copiii au suferit-o”.  Portretul soţiei sale Margarethe datează din 1439. Conform unei inscripţii descoperite pe rama tabloului, soţia artistului avea, pe vremea realizării portretului, circa 35 de ani.

Van Eyck a pictat numeroase Madone cu pruncul Iisus, dintre acestea una dintre cele mai frumoase este „Madonna Lucca„. Tabloul – în prezent în Staldesches Kunstinsitut, Frankfurt – făcuse parte din colecţia lui Carlo Luigi, duce de Lucca, de unde şi denumirea sa. Spre deosebire de compoziţiile anterioare, în acest tablou atmosfera este mult mai pronunţat religioasă.

Tabloul „Sfântul Ieronim în atelier„, descoperit relativ recent în 1925, datat 1442!, deci după moartea artistului, a creat probleme privind stabilirea paternităţii tabloului. După toate probabilităţile, van Eyck a început tabloul în 1441, fiind apoi terminat de unul din discipolii lui, probabil Petrus Christus.

Bibliografie, note si citate:

Ainsworth, Maryan M. and Keith Christiansen, eds. From Van Eyck to Bruegel Early Netherlandish Painting in The Metropolitan Museum of Art. New York: Metropolitan Museum of Art, 1998.
L.J. Bol, Jan Van Eyck reprint: Barnes & Noble Art Series
Erwin Panofsky: Early Netherlandish Painting. Harper Collins, London 1971
Wiki-Common