Etichete

, ,

Jan van Eyck impreuna cu fratele sau mai mare Hubert van Eyck sunt primii pictori ai Renasterii din Tarile de Jos. Jan van Eyck a jucat un rol important in pictura universala, influentand puternic si pictorii Renasterii Italiene. Desi Van Eyck nu este de fapt primul care utilizează tehnica picturii în ulei, în acea vreme încă necunoscută în Italia, este cel care o duce la perfecţiune; nici un artist al epocii nu-l poate întrece în acest domeniu.

Culorile devin transparente şi, deoarece uleiul se usucă încet, artistul îşi poate permite să finiseze mai minuţios detaliile. Compoziţiile lui van Eyck sunt saturate de o lumină fină şi acest mod de a picta îl preia de la el artistul italian Piero della Francesca. Entuziasmul italienilor este stârnit nu numai de tehnica artistului, ci şi de realismul său deosebit; nu scapă atenţiei nici evlavia aparte ce poate fi sesizată în tablourile sale, o evlavie mai reţinută decât religiozitatea idealizată a picturii italiene.

Nu se cunoaşte cu exactitate data naşterii sale. Primul document în care se găsesc date referitoare la persoana sa datează din jurul anului 1422. Alături de numele său se află titlul de maestru, care se cuvenea doar pictorilor care au deja la activ câteva realizări. Pe acest lucru se bazează istoricii, care susţin că artistul trebuie să se fi născut cu vreo 30 de ani mai înainte, adică prin anul 1390, probabil în Maaseyck, un orăşel la nord de Maastricht.

La început a fost ocupat cu activitatea de ilustrator, în rapidă dezvoltare, pe atunci, în Ţările de Jos şi în Franţa. Lui i se atribuie realizarea câtorva din miniaturile „Orologiului Torinului” (Très Riches Heures du Duc de Berry), aflate în proprietatea ducelui de Berry şi realizate, probabil, în 1424. Cunoştinţele de bază în instrucţia artistică şi le-a însuşit, probabil, în familie, mai exact de la fratele său mai mare, Hubert, un pictor „mult apreciat”, după cum este scris in  epitaful său.

Jan van Eyck era pictor oficial şi, în acelaşi timp, „valet de chambre” al suveranului Ioan de Bavaria. După moartea lui Ioan de Bavaria, van Eyck se mută la Brugge şi din mai 1425 intră în serviciul ducelui de Burgundia, Filip al III-lea cel Bun. Începând cu anul 1426, din însărcinarea ducelui, efectuează câteva călătorii cu misiuni diplomatice în Spania şi Portugalia, printre altele, cu scopul de găsi la curţile regale respective o soţie pentru ducele Filip. Tratativele sunt fructuoase şi, în decembrie 1429, infanta Isabella, fiica regelui Juan I cel Mare al Portugaliei, soseşte la Brugge şi devine soţia ducelui Filip. Între călătorii, van Eyck găseşte timp pentru a lucra la „Altarul din Gent” al catedralei St. Bavo, cunoscut şi sub numele de „Altarul mielului mistic”, pe care îl termină după o muncă de şase ani, în 1432. Mai multe, inclusiv date bibliografice, in postarea urmatoare.