Etichete

, , , , ,

Cunoscut în vremea lui ca “il Beato Angelico”, pentru contemporani el era Fra Giovanni da Fiesole. În lucrarea lui Vasari, scrisă înainte de 1555, era deja cunoscut drept Fra Giovanni Angelico. În timpul vieţii şi imediat după moartea sa, era de asemenea supranumit şi Il beato (Cel Binecuvântat), din cauza talentului său de a picta subiecte religioase. Fiesole este uneori considerat eronat ca parte a numelui său oficial, cu toate că era doar denumirea oraşului unde a depus jurămintele monahale, folosit de către contemporani pentru a-l diferenţia de alţi Fra Giovanni. Este trecut în Lista martirilor Bisericii Catolice  drept Beatus Ioannes Faesulanus, cognomento Angelicus.

Giorgio Vasari spune despre el: „Este cu neputinţă să reverşi prea multe laude asupra acestui sfânt părinte, care era atât de modest şi umil în toate cele ce făcea şi spunea şi ale cărui picturi erau zugrăvite cu atâta uşurinţă şi pioşenie[1]

Iniţial, Fra Angelico s-a pregătit ca miniaturist (desenator de miniaturi in manuscrisele vremii), probabil lucrând împreună cu fratele său mai mare, Benedetto, călugăr dominican şi el. Mănăstirea San Marco din Florenţa păstrează mai multe manuscrise care îi sunt atribuite total sau parţial. Pictorul Lorenzo Monaco se poate să fi contribuit şi el la pregătirea sa artistică, iar influenţa Şcolii din Siena poate fi regăsită şi ea în opera lui Fra Angelico.

Cele mai timpurii dovezi ale calităţilor sale se găsesc într-un număr considerabil la Cortona, unde fusese trimis pe durata noviciatului său (1408-1418). Se pare că aici şi-a petrecut întreaga perioadă premergătoare debutului vieţii monahale.

Ajuns la Florenta se află imediat sub patronajul lui Cosimo de Medici. Cosimo de Medici a aranjat să îi fie rezervată o chilie doar pentru el în mănăstire (mai târziu ocupată de Savonarola), unde se putea retrage departe de lume. Conform lui Vasari, la îndemnul acestuia a început Fra Angelico proiectul pictării mănăstirii, incluzând magnifica frescă din capiteliu, mult reprodusa Bunavestire, o Maesta cu sfinţi, precum şi o serie de fresce pioase, reprezentând aspecte ale vieţii lui Iisus, ce împodobesc pereţii chiliilor.

În 1439 a terminat una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, altarul mănăstirii San Marco din Florenţa. Rezultatul va fi neobişnuit pentru acea perioadă. Imaginea Madonnei cu Pruncul pe tron, înconjurată de sfinţi era destul de frecventă, cuprinzând un decor celest, cu îngeri şi sfinţi plutind sub formă de prezenţe divine şi nu de oameni. În acest caz însă, sfinţii sunt aşezaţi de jur împrejur, aranjaţi astfel încât dau impresia că discută despre experienţa de a o vedea pe Fecioară în toată splendoarea. Astfel de picturi, cunoscute sub numele de Sacra Conversatione, vor deveni specialitatea lui Giovanni Bellini, Perugino şi Rafael.

În 1455, Fra Angelico moare în timp ce se afla la Roma, probabil pentru a lucra la capela Papei Nicolae. Va fi înmormântat în Biserica Santa Maria sopre Minerva.

Bibliografie, note si citate:

[1] Giorgio Vasari, Lives of the Artists. first published 1568. Penguin Classics, 1965.
Giorgio Bonsanti, Beato Angelico. Catalogo completo, „Biblioteca d’arte”, Octavo-Franco Cantini, Firenze 1998 – Wiki-Commons