Etichete

, , , ,

Antonio Allegri a fost poreclit Correggio conform locului de nastere. Antonio s-a nascut in 1489, intr-o mica localitate situată pe râul Enzo, între Parma şi Reggio. Familia Allegri a fost una dintre cele mai influente si bogate din regiune. Tatal, Pellegrino Allegri, a fost un mare  negustor de lucruri importate din China, in special matase si mirodenii. Mama pictorului, Bernardina Piazzoli Ormani, se trăgea dintr-o bogată familie burgheză. Pellegrino Allegri şi-a trimis fiul la scoala la cei mai mari invatati umanişti ai vremii: Giovanni Berni, la Piacenza, apoi la Modena, la maestrul Marastone; în fine, tânărul îşi însuseşte cunoştinţele literare de la doctorul Lombardi, fost profesor al universităţii din Bologna.

Conform  primului său biograf, Giorgio Vasari, Antonio Allegri „devine, după scurte studii, un maestru cunoscut şi admirat”. Nu se ştie cum,  unde şi la cine şi-a perfecţionat Correggio aptitudinile  artistice. Nu există nici un document care să ateste legăturile sale artistice cu marii maeştri italieni ai picturii din perioada Renaşterii, dar influenţa lor este evidentă în operele sale.

Correggio va deveni puntea intre renastere, manierism, baroc si pana la rococoul secolului al XVIII-lea. La fel ca multi alti pictori, Correggio primeste de lucru de la curtea princiară a familiei Gonzaga, primind comenzi şi de la ducesa Isabella d’Este si de la cavalerul Francesco Baiardo din Parma.

Legatura cu acestia s-a facut cu ajutorul bunului sau prieten Andrea Mantegna, ginerele lui Jacopo Bellini. Prima sa lucrare a fost pictarea unui altar (retabulum), „Madonna şi Sfântul Francisc” (1514-1515). Pictorul este influentat de rigoarea tehnica caracteristica lui Mantegna,  atenuata insa  prin finetea reprezentata de tehnica “sfumato” şi a jocului de lumini şi umbre, complet captiv influenţei lui Leonardo da Vinci.

Între 1517 şi 1519, Correggio pleaca la Roma pentru a studia operele de artă expuse la Vatican. Prezenţa lui Correggio la Roma este contestată de unii din biografii săi, dar probabila din cauza schimbarilor stilistice dupa 1520.

În 1520 a executat decorarea apartamentului de oaspeţi al Giovannei da Piacenza, maica superioară a ordinului maicutelor benedictine aflate la mânăstirea San Paolo din Parma.

Este vorba de o sală de formă aproape pătrată, cu două ferestre, tavanul fiind o cupolă pe care Correggio o acoperă cu fresce pline de o imaginaţie deosebită. Deasupra frizei pictate la baza cupolei, concepută în „trompe l’oeil„, se deschid şaisprezece lunete „en grisaille„, care conţin imitaţii de statui antice ca: Cele Trei Graţii, Fortuna, Virginele vestale, Parce cu aripi, zeul Pan etc.

Toate spaţiile disponibile sunt decorate cu bogate ornamente florale, iar în cercurile ce imită ferestrele, se văd amoraşi fără aripi („putti”), în grupe de câte doi-trei. În 1930 s-a observat în „Camera di San Paolo” apariţia mucegaiului şi diverse deteriorări cauzate de umezeală. Apartamentul a fost restaurat în întregime în anii 1971-1972. Ii vom dedica inca doua postari.

 Bibliografie, note si citate:

Roberto Longhi, Il Correggio e la Camera di San Paolo a Parma, Genova, 1982
P.Piva, E. Dal Canto, Dal Correggio a Giulio Romano. La committenza di Gregorio Cortese, Mantova 1989