Etichete

, , , ,

Paolo Veronese, pe numele adevarat Paolo Cagliari (Caliari), este cunoscut ca Veronese, dupa locul de origine. Stabilit la Veneţia, Veronese devine alături de Tiţian şi Tintoretto al treilea celebru artist dintre cei care sunt considerati remarcabilii reprezentanţi ai Scolii veneţiene de pictură a secolului al XVI-lea.

Paolo Cagliari s-a născut în anul 1528 la Verona. Tatăl său, Gabriele Caliari, a fost un mestesugar in piatra si mozaic. Construind cavouri  si-a insusit solide cunoştinţe de sculptură şi arhitectură pe care le-a transmis fiului. În 1541, Paolo isi incepe ucenicia în atelierul lui Antonio Badile, un pictor cunoscut în Verona.

Începând cu anul 1535 va lucra cu celebrul arhitect Michele Sanmicheli, care în anul 1551 îi încredinţează decorarea vilei pe care o construise pentru familia Soranzo în Treville, nu departe de Castelfranco. În anul 1552 câştigă concursul pentru decorarea altarului catedralei din Mantova şi un an mai târziu pleacă la Veneţia. Aici artistul primeşte o importantă comandă: decorarea a trei săli ale „Consiliului celor Zece” din Palatul Dogilor.

La Venetia, Paolo Veronese lucrează  pentru episcopul catolic al Venetiei, dar şi pentru oamenii bogati ai orasului, lucru neobişnuit la Veneţia, unde majoritatea artiştilor erau specializaţi fie pe tematică religioasă, fie pe cea laică.

În anul 1558 începe să lucreze la frescele din sacristia bisericii San Sebastiano, a căror execuţie îi va lua mai mulţi ani. Ciclul de picturi de la San Sebastiano se numără printre lucrările cele mai frumoase pe care artistul le-a realizat de-a lungul carierei sale. Scena Martiriului Sfântului Sebastian, de pe unul din pereţii laterali ai bisericii, impresionează prin estetica expunerii şi prin tehnica  pictorului si a coloritului specific picturii lui.

În anul 1562,  mănăstirea San Giorgio Magiore îl solicită să realizeze o compoziţie de mari dimensiuni (6,6 x 10 m’ ), care să decoreze sala de mese a mănăstirii: este vorba de celebra pictură intitulată Nunta din Cana (Galilei), construită ca o scenă teatrală, la care participă zeci de personaje surprinse în mişcare. Scena prezintă momentul în care apa este preschimbată în vin, minune care prevesteşte Euharistia.

În 27 aprilie 1566 se căsătoreşte cu Elena Badile, fiica primului său maestru şi se mută cu locuinţa în cartierul Sf. Samuel, în apropierea palatului San Stefano. Cu Elena Badile va avea doi fii Gabriele şi Carletto, ambii vor deveni pictori cunoscuti, dar nu vor atinge celebritatea tatalui lor.