Etichete

, , , , ,

Tabloul intitulat Răstignirea poate fi admirat şi astăzi în Scuola di San Rocco, în locul lui original, pe zidul opus intrării principale. Printre cei asupra cărora această pictură a avut un efect covârşitor au fost şi pictorii flamanzi Rubens şi VanDyck. În această adevărată dramă a luminii şi a umbrei, Tintoretto ia poziţie în mod evident în favoarea construcţiei bogate în detalii, care se deosebeşte de structura teatrală şi geometrică a unor opere anterioare.

În sala Albergo, pe unul din pereţi, se pot vedea trei tablouri înfăţişând patimile Domnului: Drumul Golgotei, Ecce Homo, respectiv Iisus înaintea lui Pilat. În aceste opere, ca şi în alte creaţii târzii, Tintoretto acordă o atenţie sporită surprinderii într-o lumină precisă a detaliilor, se străduieşte să construiasca un ritm, reprezentând miscarea personajelor printr-un joc al umbrelor profunde şi prin indicarea luminii în anumite părţi ale compozitiei. Tintoretto se foloseste de un  colorit mai inchis, pictând spaţiile şi formele printr-o tehnica singulara lui, extrem de usor de recunoscut si foarte greu de imitat.

Din casatoria cu Faustina de Vescovi, Tintoretto va avea trei copii – Marietta, Domenico şi Marco. Toti vor deveni pictori invatand meseria in atelierul lui. Situaţia lui financiară se îmbunătăţeşte şi îşi permite să cumpere o casă pe malul lui dei Mori, în preajma bisericii Madonna dell’Orto, pentru care realizează câteva picturi. În toamna anului 1579, Tintoretto primeşte o comandă din partea prinţului Gonzaga de Mantova pentru pictarea a patru tablouri. Toate sunt alegorii laice sau subiecte biblice tratate laic.

După terminarea acestor lucrări este invitat la curtea din Mantua pentru a supraveghea personal amplasarea pânzelor. Probabil aceasta este singura lui călătorie în afara Veneţiei. Unii istorici de artă presupun că în tinereţe ar fi vizitat şi Roma, lucru sugerat de influenţa evidentă exercitată de sculpturile lui Michelangelo asupra creaţiei sale.

La data de 30 martie 1594, Tintoretto îşi redactează testamentul, în care îşi desemnează soţia ca fiind principalul său moştenitor. Câteva luni mai târziu se îmbolnăveşte în cursul epidemiei de ciumă şi moare la 31 mai 1594 în Veneţia, în vârstă de 75 de ani. Este înmormântat în biserica Madonna dell’Orto.

Bibliografie, note si citate:

Astrid Zenkert: Tintoretto in der Scuola di San Rocco. Tübingen 2003
Adolfo Venturi: Storia dell’arte italiana. Milano 1902-1929
H. Tietze: Tintoretto. Londra 1948
Roberto Longhi: Pittura veneziana. Florenţa 1975
Wikicommons