Etichete

, , , ,

Tabloul Alegoria sacră (Allegoria sacra) a fost atribuit sute de ani pictorului Giorgione (1477 – 1510). De aproape un secol si jumatate  este clar ca aceasta mare capodopera a fost pictata de Bellini.  Dovada definitiva a fost o scrisoare a Isabellei d’Este, prin care cerea aproape cu umilinta sa intre in proprietatea acestui tablou, desi fusese comandat de altcineva. Pana la urma tabloul a fost cumpărat de Isabella d’Este pentru reşedinţa ei din Mantova.


Tabloul, asa cum este intitulat, este o alegorie laica dupa un subiect religios. Tabloul este profund misterios si potrivit aprecierii general acceptate ar fi vorba de o alegorie a întrupării lui Iisus. Decorul picturii este apropiat de cel al lui Leonardo da Vinci, cele doua parti ale compozitiei descriind doua grupuri de oameni. In grupul stang vedem trei femei – probabil Maria, Maica Domnului, Ana si Maria Magdalena. In partea dreapta a tabloului ii vedem pe Dumnezeul Tata si Dumnezeul Fiu, Iisus.

Interesant de observat decorul  pagan, spre o trecere la Crestinism, cu trei simboluri uluitoare. Il vedem pe Sf. Ioan Botezatorul coborand pe scari spre o apa, probabil Iordanul si apare Crucea Rastignirii, care desparte cele doua lumi. La fel de interesant este Centaurul, simbolul pagan sau daca doriti un simbol al iadului, adapostindu-se sub scarile pe care coboara Sf. Ioan Botezatorul.

In afara parapetului care desparte scena de decorul fantastic se afla cei doi mari discipoli ai lui Iisus, Sfintii Petru si Pavel. Sfantul Petru tine sabia puterii (toiagul papal) in mana, iar Sfantul Pavel contempleaza, uitand-se la pruncii care se joaca pe terasa care intruchipeaza Paradisul.

Exista doua variante alternative ale acestei alegorii. Varianta care face o paralela intre mitul apolonic al lui Marsias si o a doua varianta, care descrie viziunea incarnarii si iertarii pacatelor, vazute din rai.

Trebuie mentionat ca arta lui Bellini datorează mult culturii sale umaniste şi numeroaselor legături ale artistului cu alţi creatori ai Renasterii. Cercului său de cunoscuţi aparţin – printre alţii –  poetul Pietro Bembo (1470-1547) si gânditorul umanist Lorenzo Vallo (1407-1457), care va avea o influenta enorma asupra spiritului operelor lui, inclusiv in aceasta capodopera. Coloritul in ulei pe canvas si geometria tabloului il fac o piesa unica a scolii renascentiste a Venetiei