Etichete

, , , ,

Dupa Titian,  Giovanni Bellini este cel mai important reprezentant al Renasterii si membru al Scolii veneţiene. Fiul lui Jacopo Bellini si cumnat al lui Andrea Mantegna. Giovanni Bellini s-a nascut (probabil) in anul 1430, ca cel de-al treilea copil al lui Jacopo, înaintea lui se născusera Nicolosia şi Gentile, cel din urma devenind şi el pictor. Giovanni, asemenea fratelui său Gentile, învaţă primele elemente ale picturii în atelierul tatălui său. În anul 1453, familiei Bellini i se alătură încă un pictor -Nicolosia, sora fratilor Bellini, se mărită cu Andrea Mantegna (1431-1506), care va  influenţa profund pictura lui Giovanni.

În  1450, Giovanni isi deschide propriul lui atelier. Aici va lucra   împreună cu fratele său, de care se va desparti dupa o perioada de cativa ani. Realizeaza lucruri marunte intr-o perioada destul de indelungata.  Prima comandă mai complicata si mai banoasa  o primeşte în anul 1464, când trebuie să realizeze un poliptic pentru biserica Santi Giovanni e Paolo din San Zanipolo. Opera a terminat-o prin anul 1468. Polipticul este o pictură alcătuită din mai multe panouri (articulate), care cuprind fiecare o scenă a compozitiei de ansamblu.

Jacopo Bellini, tatal pictorului, moare in anul 1470, fiul cel mai mare, Gentile mosteneste atelierul parental, inclusiv clientela. În schimb, Giovanni se bucură de o popularitate crescanda şi în 1479 primeşte sarcina să decoreze marea sală de consiliu din Palatul Dogilor. Onorariul anual al lui Giovanni Bellini este optsprezece ducaţi (o suma enorma in acele zile), plus o renta pe viata,  „senseria”,  care îi va asigură existenta pana la sfarsitul vietii.

În 1483, Bellini este numit oficial pictor al Republicii Veneţia, fiind scutit de plata dărilor pentru breasla pictorilor. Toti pictorii importanti ai şcolii veneţiene au iesit din atelierul lui, fiind elevi, ucenici si parteneri. Cei mai cunoscuti au fost, cronologic, Alvise Vivarini (1446-1505), Lorenzo Lotto (1480-1556), Giorgione (1477-1510) şi Tiziano (1488-1570).

Alessandro Sforza ducele de Pesaro ii comanda la inceputul anilor ’70 ai secolului al XV-lea una dintre cele mai importante opere pe care le va picta Bellini, Incoronazione della Vergine („Încoronarea Fecioarei”), panoul este cunoscut si sub numele de Pala di Pesaro. Tabloul, de dimensiuni impresionante (262×240 cm), este montat intr-un panou, care contine  inca 15 tablouri miniaturale. Bellini a aşezat scena principală pe un fundal cu peisaj şi a încadrat-o între elementele arhitecturale cu forme geometrice perfecte, elaborate cu o migala extraordinara. Dintre cele 15 tablori ale panoului va prezint cateva.