Etichete

, , ,

Asemanator tuturor renascentistilor, tematica religioasa este majoritara la Rafael. Dimensiunile lucrarilor sunt de la mici si pana la gigantice, in majoritatea lor fiind fresce sau ulei pe lemn.

Prima pictură a lui Rafael care ii poarta semnătura  este Sposalizio della Vergine (Logodna Fecioarei Maria – Ulei pe lemn, 1504), comandată de familia Albizzini pentru biserica San Francesco di Città din Castello, puternic influenţată de Perugino, maestru la care lucra Rafael in acel timp. Aceasta lucrare este semnata ca Raphael Vrbinas si datata „MDIIII”. Rafael picteaza scena cu multă minuţiozitate din punctul de vedere al cromaticii şi al punerii în spaţiu, figurile sunt însă prea rigide, lucru de care se va elibera luand contact cu maestrii florentini in imediata perioada.

În 1514, Rafael pictează compoziţia intitulată Extazul Sfintei Cecilia, la cererea Elenei Duglioli dall’Olio pentru biserica San Giovanni in Monte din Bologna. Realizarea este necanonica, in special in ceea ce priveste felul de loc sacru in care Rafael picteaza personajele. O noutate surprinzătoare o constituie „natura moartă”, alcătuită de instrumentele muzicale, ce închide partea inferioară a tabloului.

Tabloul intitulat Trasfigurazione (Schimbarea la faţă) a fost comandat de cardinalul Giulio de Medici în 1517, pentru catedrala din Narbonne. Tabloul a fost readus la Vatican în 1815 şi a trebuit să sufere două restaurări. Pictura evocă concomitent două scene biblice: în partea de sus se vede schimbarea la faţă a lui Iisus pe muntele Tabor, în prezenţa apostolilor copleşiţi de cele văzute, jos se întâmplă o minune – un copil posedat de diavol se vindecă.

Atmosfera spaimei ce domină partea de jos a compoziţiei contrastează cu aspectul părţii superioare, acolo unde străluceşte lumina ce radiază din trupul lui Iisus. Tabloul este ultimul pictat de Rafael si poate fi considerat unul dintre cele mai complexe din toata opera lui. Schitele acestui tablou, care s-au pastrat (Ashmole, Marea Britanie),  ne pot arata si felul in care lucra Rafael la tematica tablourilor sale.

Bibliografie si citate:

Pierluigi De Vecchi ed Elda Cerchiari, I tempi dell’arte, volume 2, Bompiani, Milano 1999
Paolo Franzese, Raffaello, Mondadori Arte, Milano 2000