Etichete

, , , , ,

Perioada formativa a lui Uccello a fost perioada gotica. Nu trebuie sa uitam ca atunci cand Uccello a inceput sa picteze este exact timpul cand s-au creat marile capodopere ale goticului tarziu (Très Riches Heures du Duc de Berry). Vezi nota de la sfarsitul articolului [1].

Începând cu sfârşitul anilor cincizeci, Uccello este tot mai mult privit de noile generaţii de pictori ca o relicvă a vremurilor apuse. Este nevoit să execute machete pentru artiştii care se ocupau de vitralii şi pentru ebeniştii care făceau încrustaţii în lemn.

În 1465, situaţia sa se îmbunătăţeşte. Societatea „Corpus Domini” din Urbino îi comandă o lucrare pentru altarul capelei „Sfântul Sacrament”. Uccello execută celebra sa opera Miracolul Ostiei, care va fi terminată în 1473 de pictorul Iustus di Gandava. Ultima sa capodoperă Vânătoarea a rămas mult timp neremarcată.

Vânătoarea (nocturna?!), pictata in 1470,  este de fapt o intoarcere totala spre gotic si intr-un fel o renegare a renascentismului pe care il adoptase dupa perioada venetiana. Poate o razbunare pe noile generaţii de pictori, care il considerau  anacronist batran.

Vânătoarea  este ultima compoziţie a lui Uccello, executată în tempera pe lemn. Uccello redă cu o deosebită sensibilitate jocul fin şi animat al luminilor din desişul pădurii. Pictorul utilizează o paletă bogată a culorii verzi, de la pastel la cele mai închise tonalităţi. Se inspiră mult din gotică şi din tradiţiile pictorilor de miniatură. Pentru a obţine efecte de lumină, foloseşte plăci de aur. Cu trecerea timpului, aurul şi-a pierdut strălucirea, culorile de verde s-au întunecat. Cerul, ultramarin la început, a devenit de culoarea cernelii – de aceea multă vreme s-a crezut că tabloul reprezintă o vânătoare nocturnă.


Paolo Uccello este dupa parerea mea unul dintre cei mai importanti pictori pe care i-a avut Italia. Impartit intre tranzitia filozofica, sociala si artistica, isi traieste idealurile cu o forta sentimentala pe care numai maretia talentului  sau o poate descrie. Penduland intre doua curente artistice complet diferite el rosteste prin pictura sa un adevar transcedental – arta nu poate fi catalogata arbitrar de nimeni niciodata. O adevarata capodopera artistica contine putin din toate traditiile si innoirile tuturor timpurilor.

Nota:

[1] Manuscrisul “Tres Riches Heures” a fost comandat in 1410 de de Berry, dar  a fost terminat in 1489 (aproape 70 de ani de creatie). La acest manuscris au fost folosite tehnici si materiale extrem de interesante, pe care in mare parte nu le cunoastem nici pana in zilele noastre. La acest manuscris au lucrat fratii Limbourg, Barthélemy van Eyck si Jean Colombe. Despre ei si despre munca lor in BP-ul apropiat. Fara pic de indoiala sau exagerare, acest manuscris este Mona Lisa a manuscriselor. El poate fi vazut la muzeul Condé, din Chantilly, Franta. Cine ajunge pe acolo ar trebui sa-l vada, impreuna cu toata colectia lui Jean de Berry si multe altele. Ceilalti veti trebui sa impartasiti cu mine editia lui Theophyle facsimila. Editia Facsimila contine 416 pagini,  131 miniaturi (“mari”)  si  300 Majuscule decorate si iluminate magnific. Mai multe despre aceasta capodopera a artei goticului tarziu vezi linkul acesta.