Etichete

, , , ,

Sandro Botticelli, pe numele lui adevarat, Alessandro di Mariano Filipepi, a fost cel mai talentat dintre membrii familiei Filipepi, cunoscuta sub porecla “Boticelli” (adica butoiaş). Alessandro (Sandro) s-a născut in 1445 în Florenţa, ca al patrulea fiu al familiei Filipepi. Cartierul Ognissanti, locul de rezidenta a familiei Filipepi, este localizat  pe malul râului Arno, considerat fiind cartierul meşteşugarilor mai bogati. Conform lui Giorgio Vasari, Sandro a fost primit in ghilda aurarilor acolo unde si-a inceput si ucenicia. Între aurari şi pictori au existat legături strânse, Sandro Botticelli rămanand pentru totdeauna membru al ghildei aurarilor.

În 1464, Botticelli este primit în atelierul maestrului Fra Filippo Lippi şi lucrează ca ucenic la pictarea frescelor catedralei de la Prato. Când Lippi pleacă la Spoleto, Botticelli este invitat la reşedinţa din Via Nuova a bogatei familii Vespucci – incuscrită cu familia Medici, pentru care  va lucra până aproape de sfârşitul vieţii. Intre anii 1467-1468 frecventează atelierul pictorului şi sculptorului florentin Andrea del Verrocchio, fiind perioada cand va executa  primele sale lucrări independente.

La 25 de ani, în 1470, isi deschide propriul său atelier, primind de la Consiliul Comercial comanda unui tablou, care înfăţişează forţa si insemnatatea orasului. In 1472, Sandro Botticelli devine membru deplin al asociaţiei Sfântul Luca, care reuneşte pictorii din Florenţa.

In 1474 Sandro Botticelli picteaza  unul din cele mai cunoscute portrete ale lui, portret care il consacra ca un mare maestru al portretelor umane – Ritratto d’uomo con medaglia (Tânăr cu medalie), pictura expusa si astazi in Galeria Uffizi. Nu ştim cine a fost bărbatul pictat, disputa istoricilor de artă nu a fost tranşată până în zilele noastre, părerea cea mai acceptată este că ar fi vorba de gravorul de medalioane Antonio Filipepi, fratele pictorului.

Un an mai târziu decorează capela bisericii Santa Maria Novella din Florenţa. Aici execută prima versiune a Adoraţiei Magilor, temă ce revine de mai multe ori în creaţia sa. Figurile din această compoziţie reprezintă cunoscute personalităţi ale epocii, în special membri ai familiei Medici. După 1478, legăturile artistului cu această familie devin tot mai strânse. Graţie Medicilor, Botticelli pătrunde în cercurile intelectuale ale epocii, el devenind influentat de curentele vremii inspirate de teoriile neoplatonice ale lui Marsilio Ficino, personajul cel mai influent  al „Academiei Florentine”.

În 1481, Papa Sixtus al IV-lea îl însărcinează cu realizarea a trei fresce pentru Capela Sixtină, unde Sandro Botticelli lucrează împreună cu marii artişti ai vremii – Domenico Ghirlandaio, Piero del Pollaiuolo şi Pietro Perugino.

După mai bine de un an, Botticelli părăseşte Roma şi se întoarce la Florenţa. Situaţia politică în oraş se înrăutăţeşte, când marea familie a Medicilor – în special după moartea lui Lorenzo di Medici în 1492 – începe să piardă popularitatea şi este izgonită din Florenţa.

Conducătorul spiritual al oraşului devine călugărul predicator, dominicanul din Ferrara, Fra Girolamo Savonarola, care combate nu numai desfrâul şi modul de viaţă ostentativ opulent, ci şi cultul antichităţii păgâne şi, ca o consecinţă, arta modernă insuficient de pătrunsă de spiritualitatea creştină. Sute de tablouri, declarate indecente şi provocatoare, sunt mistuite de foc, printre care şi mai multe nuduri ale lui Botticelli, deşi, în mod paradoxal, pictorul face parte dintre adepţii fanaticului călugăr.

Mai multe despre Sandro Botticelli in articolul urmator, pe care il voi dedica  celor cinci tablouri în care prezintă Adoraţia Magilor, fara discutie magnum opus al pictorului. Voi incerca si sa analizez diferentele din pictura sa si influenta pe care a avut-o Savonarola in schimbarea de stil.