Etichete

, , , , ,

Am ezitat intre pictura Flagellazione di Cristo (Biciuirea lui Hristos) ca opera principala a pictorului Piero de Franceschi (Piero della Francesca) sau pictura cunoscuta ca  Battesimo di Cristo (Botezul lui Hristos). Am decis ca primul este mai semnificativ.

Biciuirea lui Hristos este un tablou care respecta intru totul dimensiunile canonice ale vremii, dar in acelasi timp este inovatia care va revolutiona pictura universala in general si cea a Renasterii in particular. Piero de Franceschi se foloseste de principiile perspectivei lineare, aşa cum le stabilise Brunelleschi. Personajele sunt plasate într-un spaţiu determinat printr-o riguroasă construcţie în perspectivă, ritmată de coloane, arhitrave şi pavimente. Linii diferite formează o reţea în care dimensiunile decurg una din alta, ceea ce permite construirea unui complex matematic perfect.

Tabloul prezintă simultan două scene plasate în epoci diferite. În jumătatea stângă se zăresc trei personaje în haine din Perioada Renaşterii. În jumătatea dreapta – biciuirea lui Hristos reprezinta o metaforă a autorului referitoare la unele evenimente contemporane lui.

Se presupune ca personajele din jumătatea stângă a tabloului îl prezinta  pe fratele vitreg al lui Federico da Montefeltro, însoţit de doi dintre consilierii săi, doi trădători care luaseră parte la complotul prin care se urmărea răsturnarea lui Federico. De mentionat ca Federico da Montefeltro este considerat pana in zilele noastre “mercenarul” perfect (condottiero), devenit in viata o legenda, amplificata cu veacurile urmatoare (despre acest extraordinar personaj puteti citi, aici, chiar merita!)

Pentru artiştii Renaşterii inălţimea ideală a omului (reprezentat de Hristos) masoară trei braţe (un braţ toscan = 58,6 cm). Piero de Franceschi plasează linia orizontului în funcţie de înălţimea lui Cristos. Axa verticală a compoziţiei împarte pictura în două părţi, fiecare dintre ele devenind o desfasurare a compozitiei, independenta de cealalta. Primul care folosise aceasta metoda a fost  Giotto cu mai mult de un secol în urmă.

Jumătatea dreaptă, cu grupul de personaje plasate în prim-plan, contribuie la accentuarea perspectivei evenimentului descris in jumătatea stângă. Această scenă, cu cele două spaţii, unul exterior şi altul interior, se deschide într-un al treilea spaţiu, sugerat de prezenţa unei scări plasate în stânga. Hristos devine astfel intermediarul dintre lumea terestră, reprezentată de cele trei personaje din dreapta şi lumea cerească, sugerată de această deschidere luminoasă. Scena cu cele trei personaje primeşte lumina soarelui venind din stânga, în timp ce scena biciuirii este luminată de o sursa de lumină puternică şi misterioasă, venind de sus şi din dreapta, ascunsă în spatele unui capitel. Această repartizare a luminii, anulează de fapt toate zonele de umbră, producand efectul care face ca scena să se desfăşoare într-o atmosferă de mister si conspiratii.

În partea stângă este evocată, probabil,  cucerirea oraşului Constantinopol de turci, în 1453. Hristos ar fi reprezentat pe atunci o metaforă a Bisericii biciuite sub privirile unui turc.

Interesant de mentionat inca doua lucruri: (1) locul in care autorul isi semneaza opera – sub scaunul lui Pilat din pont – vezi OPVS PETRI DE BVRGO S[AN]C[T]I SEPVLCRI”  am semnalat-o in chenar alb si (2) mana disproportionat de mare a unuia dintre consilierii tradatori prin care autorul il insemneaza ca vandut si mituit!