Etichete

, , , , ,

Piero de Franceschi, sau cum mai este cunoscut Piero della Francesca, este considerat de mine unul dintre geniile aproape uitate ale Renasterii Italiene. Putini il amintesc si mult mai putini ii cunosc formidabila opera in domeniile picturii si ale matematicii, de care s-a folosit implementand-o in multe dintre complicatele lui compozitii.

Piero de’ Franceschi a ramas in istoria matematicii (a geometriei plane) cu ajutorul a doua carti renumite – De prospectiva pingendi („Despre perspectivă în pictură”) şi Libellus de quinque corporibus regularibus („Despre cele cinci corpuri regulate”). Ambele implementate in lucrarile lui si reluate de alti pictori ai Renasterii. O a treia lucrare – De Abaco este renumita pentru felul in care el a demonstrat cateva formule de calcul care si astazi ii poarta numele. Un capitol din “Libellus de quinque corporibus regularibus” a fost tradus de Theophyle pentru a demonstra continuitatea compozitiei renascentiste cu cea greco-romana folosita de Marcus Vitruvius Pollio (Vitruviu – 70 î. Hr. – 23 d.Hr.).

Piero de’ Franceschi  s-a născut în Borgo San Sepolcro (Sansepolcro), oraşel din Toscana, fiul lui Benedetto de’ Franceschi negustor de postavuri si produse de tabacarie. Benedetto, tatal lui Piero, reuseste sa se îmbogăţeasca, devenind unul dintre cei mai înstăriţi cetăţeni ai oraşului. Data probabila a nasterii  este 1411 sau 1412. Isi incepe tarziu ucenicia (cam la 18-19 ani),  in atelierul lui Antonio d’Anghiari, intre anii 1431 – 1437. Nemultumit de stilul aproape gotic al acestui maestru, devine ucenic şi mai tarziu  colaborator al renumitului pictor Domenico Veneziano, în atelierul acestuia din Florenţa. La Florenţa cunoaste operele lui Masaccio şi Uccello, sculptorului Donatello, precum şi lucrarile arhitectului  Brunelleschi.

În anul 1442 se întoarce la San Sepolcro, unde primeşte o comandă pentru pictarea unui poliptic pentru altarul bisericii confreriei Della Misericordia. Începe lucrarea în anul 1445 şi o termină în 1462. Figura centrală este reprezentată de Madonna della Misericordia, având pe Sfinţii Sebastian şi Ioan Botezătorul în dreapta, iar in partea stângă pe Sfinţii Andrei şi Bernardo din Siena.

Munca la această operă monumentală va dura mulţi ani deoarece artistul călătoreşte tot timpul şi acceptă mereu noi comenzi. Fresca va fi terminată abia între anii 1462-1466. Munca sa se concentrează în trei locuri: Borgo San Sepolcro, unde pictează poliptictul pentru altarul bisericii Sant’Agostino, Arezzo, unde continuă cu întreruperi lucrările în biserica San Francesco şi Urbino, unde este invitat de ducele Federigo da Montefeltro. Aici pictează câteva din cele mai cunoscute opere ale sale, cum ar fi „Biciuirea lui Christos”, precum şi „Dipticul din Urbino”, care reprezintă perechea ducală.

In postarea urmatoare voi descrie una dintre cele mai mari opere ale Renasterii Italiene, bineinteles pictate de acest mare maestru mai putin cunoscut.

Bibliografie, note si citate:

Bertelli, Carlo, Piero Della Francesca, Yale, 1992.
Ginzburg, Carlo, The Enigma of Piero: Piero Della Francesca, Verso, 2002.
Vasari, Giorgio, Lives of the Artists, (George Bull translation), London, 1965.
Wikicommons